Sfantului Proroc Ilie Tesviteanul

Eşti Sfântul înălţat în car de foc,

La Rai, în minunat - pierdutul loc;

Ai strălucit în lume ca o stea,

Se-aude pururi rugăciunea ta!

Tu dârz ai stat în casă de-împărat,

La fală şi trufii nu te-ai uitat,

Faima şi rangul nu te-au îmblânzit,

Ci în credinţă fost-ai neclintit!

Pustiul te-a primit să-l locuieşti,

Corbul, supus, îţi dă să te hrăneşti,

Cerul s-a-nchis de rouă şi de ploi,

Cât timp evreii se-nchinau la zei...

Iar ruga ta-n pustie a rodit,

Căci alţi evrei au fost de neclintit;

Alţi şapte mii, ce nu au apostat,

Care credinţa dreaptă au păstrat.

Noi, cei de azi, credinţa ne-am slăbit,

Alţi zei, mai falnici, ne-am închipuit...

Nu le dăm nume, dar tot le jertfim,

Căci n-avem milă, pace, nu iubim...

Deci pentru noi te roagă, Sfânt Proroc,

Până la al sfârşitului soroc,

Când iar te vom vedea pe-acest pământ,

Cenuşa lumii-n rouă alinând!

În foc te-ai ridicat, cu foc să vii,

Şi-n focul dragostei inimi să ţii!

Autor: Prof. Religie Mirela Șova