Adio omului vechi!

Când pe altul îl ajuţi

Şi de egoism îţi uiţi

Treci în altă lume, vie,

Care la mai mult te-mbie.

Ai dormit până atunci?

Nu-i nimic, mai poţi s-aduci

Restul timpului, în dar,

Milei fără de hotar.

Din paharul de bineţe

Bea de zor, fără tristeţe,

Fii mai viu, plin de Hristos,

Cu chip tot mai luminos!

Te regreţi în omul vechi,

Mut şi surd, fără urechi?

Ca şi cum ai vrea un spin

Decât un neveşted crin...

Ca şi cum ai vrea să mori,

În loc să trăieşti, să zbori

La cerul în care sunt

Cei ce-au fost crini pe pământ...

Sus, în Raiul Sfinţilor,

Hristos în mijlocul lor...

Autor: Prof. Religie Mirela Șova