Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Publié par Mirela

De profundis




 Bătrâne vorbind singure pe stradă. Abia mergând, în haine vechi, cu broboadă de iarnă, chiar şi pe caniculă, gesticulând cu un băţ care ţine loc de baston. Pentru noi, ceilalţi, fac parte din peisaj. Le ocolim, puţin enervaţi că facem un pas-doi în plus. Mergem mai departe...
(Peisajul nostru urban, de altfel, de multă vreme a depăşit sfera ciudatului.) Pe trotuarul din ciment cu urme adâncite de om şi de câine (de la turnare, de acum... oare câţi ani?) ţi-ai luxat piciorul cel puţin o dată. Dar... treci mai departe.
    
Panouri mari cu reclame îţi zgârâie privirea. Nu mai ajungi să observi cerul, din cauza lor. Nu zici nimic..., treci mai departe.
    
Unde te duci? De obicei, la serviciu şi la piaţă, sau la supermarket. Alte drumuri? Nu prea ai timp. Le iei pe toate aşa cum sunt şi te refugiezi... în ce-ţi place. Eşti sătul până şi de enervarea pentru cele din jur. Însă, treptat, toate acestea încep să te apese: şi nebunia altora, şi trotuarul, şi reclamele, şi repetarea mecanică a unor drumuri din care lipseşte „de ce-ul". Nici măcar plăcerile personale nu te mai satură. Dar nu ştii ce să faci, pentru că ai uitat să-ţi pui întrebări, de mult nu faci „refresh-uri" la programul zilnic. Îţi înalţi nedumerirea dincolo de mreaja rutinei călduţe şi... baţi la porţile nevăzutului. Ţi se deschide. O boare de „altceva" te cuprinde şi-ţi aminteşti... Firav, te trezeşti că spui o rugăciune ştirbă, dar cu câtă sete!! Un elan nou, o prospeţime râvnită, speranţă... Şi te bucuri, te bucuri, că ţi-ai amintit de El! Care te înalţă! Şi-L rogi: „Doamne, Te rog, adu-mi aminte de Tine, adu-mi aminte de Tine, adu-mi aminte de Tine!..."
    
„Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţiei celei drepte a lor, Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşător şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi!
     Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel Preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, Căruia Îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor care Ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu Ţi-au greşit Ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile.
     Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta. Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc. Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă, Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor care se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta.
     Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!"
(Rugăciunea Regelui Manase, Vechiul Testament)


    

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article