Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Cartile ce par bune

Cărțile ce par bune

   




Nu orice carte care pare folositoare de suflet este astfel. Nu e destul să ne uităm la titlul ei, la copertă, la imaginile din ea. Să o răsfoim şi să citim câteva rânduri din ea, înainte de a o cumpăra. Să ne ferim de cărţile care, la tot pasul, ne arată numai adâncimea păcatelor, fără a ne da prea multă nădejde de mântuire. Iată un exemplu:

  De curând s-a tipărit la noi o carte religioasă pentru copii, foarte frumos ilustrată şi copertată. Când o vezi, înclini să o cumperi, atât ca părinte, cât şi ca elev (copil). Citind-o însă, rămâi puţin dezamăgit: peste tot e vorba numai de groaznicele păcate ale copiilor, ale adolescenţilor, ale oamenilor în general. Oamenii de azi, de la mic până la cel mai mare, sunt consideraţi asemenea animalelor sălbatice, răi, mândri...

   Televizorul, calculatorul, casetofonul etc. sunt privite ca unelte ale diavolului - e drept, nu prin ele însele, ci prin modul în care sunt folosite. Citind-o, rămâi cu impresia că orice faci în viaţă este păcat, devii obsedat de păcat, nu te mai simţi liber să faci nimic, nici chiar cel mai nevinovat lucru.

   Trebuie să existe un alt mod de a merge pe calea sfinţeniei decât obsedantul „nu, asta nu, asta nu ai voie, ţi-e interzis, e demonic...". După cum arată atât cercetările pedagogiei şi psihologiei, cât şi Sfinţii Părinţi, trebuie căutată calea de mijloc: nici refuzul total al noului, al tehnicii, al ştiinţei, nici o îmbrăţişare oarbă a lor. Nu încurajăm aici pe cei care folosesc orice modalitate oferită de modernitate spre a face răul (lor şi altora). Încurajăm atitudinea echilibrată, raţională, a credinciosului luminat de Dumnezeu să extragă din toate ceea ce e bun.

"În calitate de creștini ortodocși nu ne putem izola de restul lumii. Și totuși multe din căile acestei lumi sunt vădit inacceptabile pentru un creștin. E nevoie de un efort considerabil pentru a evita extremele și, desigur, multe depind și de vârsta copilului. A ne ocupa de acest aspect al educației copiilor este pentru fiecare dintre noi o sarcină delicată și care necesită mult timp, dar nu trebuie să considerăm distracțiile și viața socială a copiilor noștri drept o pierdere de vreme, doar pentru că grija noastră principală este dezvoltarea lor duhovnicească. Dimpotrivă, dacă dorim copiilor noștri ca ei să se dezvolte ca persoane libere și mature, care iubesc pe Dumnezeu și sunt totodată în stare să se descurce în viață, într-un mediu ce nu inspiră întotdeauna dragostea de Dumnezeu, tocmai din pricina acestei dorințe să ne străduim deci să dăm o mai mare atenție distracțiilor și prieteniilor copiilor noștri. Dacă neglijăm acest aspect esențial al vieții lor, ei fie se vor lăsa antrenați de curentul lumii, fie se vor simți sufocați și se vor răzvrăti. (...) Dacă nu le dorim copiilor noștri să aibă parte de distracții dăunătoare, trebuie să ne consacrăm atunci timpul și energia noastră pentru a le oferi plăceri care nu-i vatămă. (...)

Dacă întind coarda prea mult, mi se rupe arcul. Așa și la lucrul Domnului, dacă peste măsură vom întinde coarda cu frații, degrabă se vor frânge - ne spune Patericul." (Maica Magdalena de la Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Essex)

 


    

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

De Actualitate
Mirela Şova
Retour à l'accueil
Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article