Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Publié par Mirela

 Lumină. Candelă. Lumânare (partea a doua)






Candelele şi lumânările aprinse în faţa icoanelor înseamnă că Domnul este lumina cea neapropiată şi focul care îi pârjoleşte pe toţi păcătoşii care nu se căiesc, dar pentru cei drepţi acest foc este curăţitor şi dătător de viaţă;

         mai înseamnă că Maica Domnului este Maica Luminii şi ea însăşi cea mai curată, netrecătoare, lumină luminând lumii întregi,

            că ea este rugul care arde şi nu se mistuie şi care a primit întru ea focul cel nemistuitor al Dumnezeirii - tronul de foc al Celui Atotputernic, focul mistuitor pentru cei necuraţi şi dătător de viaţă pentru cei bine-cinstitori;

                mai înseamnă că sfinţii sunt făclii care luminează lumii întregi prin credinţa şi prin virtuţile pe care le-au săvârşit toţi...

                   că Dumnezeu este lumină curată şi întuneric nu este întru El (Ioan 1, 5),

                      că ochii Lui sunt de zece mii de ori mai luminoşi decât soarele (Sirah 23, 27) şi ei văd tot ce este ascuns şi tainic în această lume, în orice suflet;

                          că prin harul lui Dumnezeu sfinţii îngeri şi cei ce au bine-plăcut lui Dumnezeu, sunt de asemenea sfinţiţi şi că bezna păcatului nu este întru ei;

Şi tu, creştine, eşti fiu al luminii şi toate gândurile, dorinţele, simţămintele, intenţiile, cuvintele faptele tale trebuie să fie lumină, nu întuneric. „Sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii..., ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre, ci după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii." (Efeseni 5, 8; I Petru 1, 14-15)

Păcatele noastre sunt întuneric! Întunericul iadului! Nu-ţi pleca urechea, creştine, la cele rele; tu poţi şi trebuie să fii lumină!

(Sfântul Ioan din Kronştadt, din „Liturghia: Cerul pe Pământ")

 



Preot Profesor Doctor Dumitru Stăniloare,

„Iisus Hristos, Lumina lumii şi îndumnezeitorul omului" - extrase

  

   Lumina fizică e făcută de Dumnezeu pentru ca omul să vadă organizarea raţională a naturii cu lumina raţiunii sale, deci lumina fizică e pentru folosul vederii spirituale a omului, ca o a doua treaptă a luminii.

I - lumina fizică, creată, sesizată.

II - lumina raţiunii umane, creată, sesizantă.

   Omul poate prin raţiune să aducă şi contribuţia proprie, pentru a-şi face folositoare raţionalităţile diferitelor părţi ale naturii. Dar dacă omul rămâne la cunoaşterea simplă a lucrurilor şi la adaptarea raţionalităţii lor la trebuinţele trupeşti ale sale, încă nu înţelege rostul lor deplin, lumina lor. El trebuie să-şi pună întrebarea pentru ce există el. El trebuie să vadă cu raţiunea (lumina) lui în raţionalitatea naturii, transparenţa unui Autor Care l-a făcut şi Care a făcut natura, spre pregătirea omului pentru o viaţă veşnică în unire cu El.

În această vedere, omul are nevoie şi de o lumină necreată, de la Creatorul lumii. Omul şi natura se arată deplin luminate numai prin Autorul lor mai presus de ele.

*

Fiul e Lumina lumii prin excelenţă. Prin această Lumină ipostatică a creat Tatăl lumea.

*

Evanghelistul Ioan identifică Cuvântul cu lumina, cu iubirea şi cu Viaţa.

*

   Dacă nu mai vedem ca ţintă a vieţii pe Hristos, nu mai ştim pentru ce trăim. Dacă nu mai vedem viaţa din lume ca o cale ce ne duce spre veşnicia lui Hristos şi în Hristos, şi nici ca un mediu prin care trăim o legătură actuală cu Hristos, totul devine monoton şi trecător, deci ca o moarte.

   Pentru omul care crede în Hristos, Hristos alungă întunericul din lume, El face ca viaţa acelui om în lume să fie o pregătire pentru viaţa veşnică în El, pregătire ajutată de Hristos Însuşi. Fără Hristos, lumea n-ar fi pentru om decât cea care-i aduce puţine plăceri trecătoare, urmate de greutăţi, de boli greu de suportat şi la urmă de moarte. Lipsa de credinţă în Hristos şi de cunoaştere a Lui ca lumină se vede şi din lipsa de iubire a omului faţă de semenii săi, căci Hristos e Cel ce pune în lumină valoarea oamenilor şi dă putere spre iubirea lor. Dacă Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om ca să ne iubească, cum să nu-i iubim şi noi pe oameni şi cum să nu vedem, în iubirea lor lucrătoare, iubirea lui Hristos?

*

Lumina adusă de Hristos e viaţa Lui fericită fără sfârşit.

*

Adevărul, binele, viaţa şi lumina sunt una.

Răul, moartea, întunericul şi minciuna sunt una. Şi toate au caracter personal.

*

   La Judecată toţi oamenii drepţi vor să vadă pe Hristos luminând ca model în toţi. Dar toţi îşi întorc spatele de la cei în care nu luminează Hristos, pentru că nu au ajutat pe semenii lor să se umple în viaţa pământească de lumina lui Hristos. Toţi cei ce iubesc pe Hristos voiesc să vadă pe Hristos întreg, în toată bogăţia Lui, în toţi cei ce luminează El. toţi vor să se bucure împreună de Acelaşi Hristos luminând cu bogăţie în toţi.

*

   În general, cel ce începe să se roage încă de pe pământ lui Hristos, ca să aibă milă de el la Judecată, o face dintr-o pocăinţă pentru păcatele sale. Aceasta înseamnă un început de luminare a sa încă de aici. Dar îşi dă seama că numai prin mila ce-o va avea Hristos faţă de el îi va veni lumina sau viaţa veşnică.

*

   Lumina din trupul înviat al lui Hristos, ca şi din trupul nostru ce va învia, ca şi cea arătată din trupul Lui pe Tabor şi cea mai redusă, ce luminează faţa celor curaţi şi buni, nu poate fi o lumină de caracter fizic, deşi se face transparentă şi prin trup. Sfântul Grigorie Palama consideră că această lumină nu poate fi văzută decât de mintea lipsită de patimi. Patimile sunt forme ale egoismului, pe când lumina aceasta e o iradiere a iubirii. Rezultă că mistica deplinei trăiri în Hristos trebuie precedată de asceză (nevoinţa deprinderii de patimi).

*

În cazul celor înviaţi, nu se va mai vedea sufletul prin trup, ci trupul prin sufletul luminos, plin de dumnezeire.

*

   Înainte de înviere, oamenii nu ştiau în mod sigur pentru ce trăiesc şi nici pentru ce există lumea. Totul era acoperit de întuneric. Acum oamenii ştiu că vor avea o viaţă veşnică, fie fericită, fie nefericită, după cum au folosit lumea aceasta, pentru cunoaşterea măririi lui Dumnezeu şi pentru dovedirea dragostei întreolaltă, sau pentru a-şi satisface plăcerile egoiste, trecătoare, muritoare şi, deci, de la o vreme, plictisitoare.

   Învierea lui Hristos ne dă siguranţa despre învierea şi fericirea noastră veşnică, pentru că a fost un fapt arătat în istorie. Hristos a mers prin istorie spre înviere, arătându-ne că istoria e un astfel de drum şi pentru noi, că istoria e un drum spre veşnicie. Învierea lui Hristos e un fapt unic în istorie. Prin învierea lui Hristos se arată că nu ne aşteaptă întunericul nefiinţei, ci mai multă lumină. De aceea, orice pomenire a morţilor, o însoţim de o lumânare. Învierea lui Hristos ne face să însoţim toate slujbele Bisericii de lumânări.

*

   Dogmele sunt comunicate oamenilor ca lumină, de către Apostoli şi urmaşii lor, de toţi cei ce primesc lumina credinţei în Hristos, deveniţi şi ei lumină. Ei luminează prin cuvânt şi prin viaţa lor trăită mai mult sau mai puţin după modelul lui Hristos, cu ajutorul puterilor lor variate primite de la Dumnezeu. Lumini deosebite, aprinse şi susţinute de Hristos, sunt sfinţii.

*

   Toţi suntem lumină prin învierea lui Hristos, toţi trăim în nădejdea că vom fi lumini nesfârşite în unire cu Hristos cel înviat.

Numai credinţa că Dumnezeu are un Fiu, deci că în El este o iubire, şi pe Fiul Său iubit Îl face om în veci, ca să arate oamenilor iubirea Sa în veci, poate da, de fapt, o bucurie şi un sens vieţii oamenilor.

*

   Lumina Bisericii constă în unitatea pe care Fiul lui Dumnezeu a venit s-o restabilească între oameni şi El, după pilda şi din puterea Sfintei Treimi. Cei dezbinaţi arată că nu mai sunt fraţi în Hristos şi fii ai Tatălui.

   Biserica este un rug compus din lumânările aprinse (credincioşii), e un rug întins în toţi membrii, chiar când se roagă în particular, nu numai la slujbe, prin faptul că ţin învăţătura cea unică şi adevărată despre Hristos şi împlinesc poruncile Lui, cu conştiinţa că aparţin Bisericii, fiind încălziţi de Acelaşi Duh al lui Hristos, primit prin Tainele Bisericii, deci având pe Acelaşi Hristos în ei.

 


 

 
Prof. Religie Mirela Șova

Referat
Mirela Șova
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article