Elisabeta, bătrână sfinţită,
Grăirea ta, de Domnul rânduită,
A luminat smerenia Fecioarei,
A Mariei, Domnului Născătoarei.
Erai însărcinată, cea fără rodire,
Primind o proorocească zămislire,
Ioan al tău din pântec a săltat,
Văzând pe Dumnezeu apropiat.
- Bucură-te, tu ai grăit, Savetă,
Te veseleşte, binecuvântato,
Tu eşti Măicuţa Domnului, Fecioară,
În mine sufletul se înfioară!
Şi pruncul meu s-a bucurat de tine,
Că ai venit cu Dumnezeu la mine;
Eşti fericită de acum, Marie,
Vei umple lumea tot de bucurie!
Maria mult s-a veselit atunci,
De întâlnirea dintre cei doi prunci:
- M-a înălţat pe mine Dumnezeu,
A coborât din cer pe Fiul Său!
Trei luni Elisabeta a stat cu Maria,
Încredinţându-şi, între ele, bucuria.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova
/image%2F0831336%2F20210117%2Fob_d533e8_20201227-135822.jpg)
/image%2F0831336%2F20201128%2Fob_339844_20201101-124841.jpg)
/image%2F0831336%2F20201005%2Fob_e7e2fd_radacini-1.jpg)
/image%2F0831336%2F20200126%2Fob_325bba_575270-original.jpg)