Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Publié par Mirela

Păi mă dusei...


 

   
  Într-o zi prea caldă, la început de vară, îmi veniră în minte atâtea vorbe frumoase despre Biserica Romano-Catolică soră, auzite de la unii fraţi ortodocşi care se vor împăciuitori, încât nu mă răbdă inima şi mă îndreptai spre primul locaş catolic întâlnit...
     Nu era nici o slujbă la acea oră. Hotărâtă să mă închin, intrai stângaci, făcându-mi crucea ortodoxă, sub privirile întrebătoare ale unei femei - supraveghetoare, probabil. Imediat, faţa dânsei se destinse într-un zâmbet şi se îndreptă spre mine, punându-mi în mână o broşură... gratuită.
     Privii spre statuia Fecioarei Maria cu candela aprinsă în mână, dar nimic de acolo nu mă inspira la rugăciune. Nici măcar la o scurtă reculegere, dat fiind faptul că afară era zăpuşeală, iar înăuntru, răcoare.
    
Plecai fără alte gânduri, hotărâtă să mai încerc o dată. O pornii spre catedrala romano-catolică. „Aici trebuie să fie altfel. Nu se poate." Pe drum, îmi aruncai privirea asupra broşurii. Titlul cel mai important era despre Maica Domnului, care-şi „dădea întâlnire" (aşa scria acolo!!!) cu credincioşii catolici în nu-ştiu-ce localitate străină, în nu-ştiu-ce zi, la ora 10 dimineaţa (asta ţin minte!). Şocată de formulare, cel puţin, citii pe fugă tot articolul, despre cum se arată Maica Domnului printre petale de trandafiri, zicând: „Io sono Immaculata Conceptione...". Mă cutremurai.
     Ceva din forul interior îmi spunea : „Atenţie!". Cunoşteam disputele dogmatice, liturgice ş.c.l. dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică. Totuşi... Maica Domnului nu stabileşte o oră de întâlnire cu noi. Ea e mereu prezentă în viaţa noastră, prin icoane, iar noi o putem invoca oricând prin rugăciune. Preacurata nu se arată ca la spectacol...
    
În fine, m-am dus şi la catedrală. Am ajuns înaintea slujbei de seară. Linişte, persoane binevoitoare şi foarte ordonate. Ciudat de ordonate, faţă de cum sunt credincioşii în bisericile noastre. Aici mă simţeam mai bine decât în prima biserică catolică. Făcând abstracţie (mi-am impus) de faptul că în locul icoanelor ortodoxe erau numai statui, care dădeau impresia de muzeu, am vrut să citesc o rugăciune ataşată de una dintre statui. Alt şoc. Rugăciunea suna în felul următor: „Doamne, fă să se respecte drepturile omului..." - urma o enumerare, în termeni aproape avocăţeşti... Nici un îndemn la pocăinţă, nici un fior smerit...
     Mâhnită, m-am retras, căutând pacea unei biserici oarecare... ortodoxe. „Nu vreau să-i judec, Doamne, în vreun fel, dar acolo nu e de mine! Iartă-mă, dar nimic nu mi-a mişcat inima în locaşurile lor...".
    
„...Vă las sfatul meu părintesc: rămâneţi statornici în adevărata credinţă ortodoxă pe care din pruncie aţi fost învăţaţi s-o păziţi; aşa ne învaţă Sfintele Evanghelii, Profeţii, Apostolii, Sfinţii Părinţi de Dumnezeu purtători întruniţi la cele şapte sinoade ecumenice, precum şi toată tradiţia scrisă şi nescrisă, apostolică şi patristică." (Părintele Filothei Zervakos)

 


    

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article