Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Publié par Mirela

Lăcașuri de cult



 

    „La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit." (Psalm 22, 2)
 
Surmenaj cotidian. Sclavagism mascat faţă de TREBUIE, NU, ALTĂ DATĂ. Zgomot, muuult zgomot în oraşe. (Dar la sate, nu? Zgomot de tiruri ce transportă marfă zi / noapte, trepidaţii...) Cu toate acestea, a lăsat Domnul Dumnezeu mărturii despre pacea Sa: mânăstirile, bisericile. Lăcaşuri ortodoxe...
   
De pe bulevardul care nu-ţi spune nimic, intri în schitul Darvari. Alt aer, altă atmosferă, altceva. Proiectat în lumea Paraclisului cântat al Maicii Domnului, îngenuncheat la icoana Preacuratei, uiţi de ce te aşteaptă... afară. După rugăciune, după adevăratul „respiro", ieşi altfel în bulevard. Răcorit, luminat, aşezat, în rânduială. Nu te mai deranjează atât de mult jocurile de lumini ale reclamelor, oboseala de gri prăfuit a oraşului, nu le mai observi. Te gândeşti la luminiţa unei candele, care parcă era din pieptul tău, extinsă la icoană. Ai impresia că începi să răspândeşti linişte.
   
Îţi sună mobilul. Ai vrea să nu răspunzi, să nu strici clipa. Dar o faci, poate e nevoie de tine undeva. Reintri în tumult, treptat. În amintire îţi rămâne momentul de reculegere pioasă, când ai simţit că ai atins cumva picioarele Maicii şi ale Pruncului, într-un ungher al liniştii nelumeşti. Adaugi aceasta într-un album din memoria ta, lângă alte momente, legate de alte locuri sfinţite (din oraş, din afara oraşului...), din... lăcaşuri ortodoxe.
   
Ce e normal să fie? Zgomotul sau liniştea? Meditaţia sau neconcentrarea? Culoarea vie a naturii sau cimentul invadant? Ruga sau cârtirea atee (mai nou, adunarea ecumenică întru... fiecare crede ce vrea)? Icoana sau reclama dezmăţată?...
În sfârşit, după ce ai vorbit, ai vorbit, a trebuit să vorbeşti - în lume, cu lumea, pentru lume, pentru tine - ai găsit locurile tăcerii, unde, din liniştirea sufletului tău, auzi, nedumerit şi fericit, cum se înalţă cântec de slavă Celui de Nespus... în lăcașurile de cult!

„Lăcaşul bisericii este pentru creştin un focar de lumină, de har, de pace, de viaţă dumnezeiască, de sfinţire şi de sfinţenie, de înnoire sufletească şi trupească, de putere şi de înţelepciune duhovnicească. Aici circulă neîncetat curenţii vieţii dumnezeieşti; aici curge izvorul nemuririi; aici sunt potirul şi pâinea vieţii..." (Sfântul Ioan din Kronştadt, „Liturghia, Cerul pe Pământ")

 


    

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article