Cu spatele la... Dumnezeu!

30 Mai 2008, 09:25am

Publié par Mirela

Cu spatele la... Dumnezeu!

„Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea." (Psalm 23, 1)
     Gazon proaspăt, mică magnolie cu floare târzie, gard nou-schimbat de primărie - cu uşiţă, încât să nu mai poată intra câinii când şi cum vor... Nici o problemă, însă! Omul poate arunca peste gard. Cu durere privesc „peisajul" devenit tipic urban, românesc. Resturi de pâine, ambalaje, mucuri de ţigară... lângă magnolie, lângă gard, pe gazon.
Unele au fost aruncate şi de la balcon.
     Mă concentrez să observ numai magnolia. Nu pot. Sunt prea multe gunoaie. Mă gândesc că, totuşi, cineva a fost binevoitor, când a amenajat locul. De ce n-or fi fost şi ceilalţi? E atât de nociv să ai un petec de pământ de la propria scară de bloc, din propriul cartier, mai acătării?

     - Te rog, ridică ambalajul de jos, aud o mămică spunând fiului ei, care desface o napolitană.
     Mă mai liniştesc. Nu e totul pierdut. Mitul „înfrăţirii românului cu natura" nu cred că poate dispărea într-un neant sufletesc. E inuman să ne obişnuim cu gunoiul - de la cel interior, al sinelui aflat în înşelare, la cel exterior, concret.
Mai mult, dacă prin glasul naturii Însuşi Dumnezeu ne cheamă, să Îl cunoaştem din zidirile Sale, cum de Îi putem întoarce spatele într-un nonconformism total? „Situaţia magnoliei" pare un fapt banal, dar din păcate indică refuzul nostru de a citi în cartea naturii despre Creator...
     „Aşadar, fraţii mei, vă zic că cine priveşte cu ochiul minţii şi al credinţei minunile lui Dumnezeu din zidire, acela ajunge la concluzia că toate zidirile cele bune şi frumoase ale lui Dumnezeu strigă prea tare la noi că este Dumnezeu. Amin." (Arhimandrit Cleopa Ilie, „Minunile lui Dumnezeu din zidiri" - Veşnică pomenire!)

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article