Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Publié par Mirela

Pedagogie divină

 


  
„Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a mai împlinit." (Iona 3, 10)

   Cu toţii suntem înaintea Domnului precum pruncii neştiutori în faţa vieţii. Oricât ne-am cultiva, ne mai dăm în petec, cel puţin în unele situaţii.

Să ne întoarcem asupra unui aspect mai puţin cunoscut din Vechiul Testament, când Profetul Iona s-a supărat, pentru că profeţia sa asupra cetăţii Ninive nu s-a împlinit, cetatea nu a fost pierdută pentru păcatele ei, ci a primit iertare de la Dumnezeu, prin rugăciune, post şi pocăinţă.

  
„Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie. Şi a rugat pe Domnul, zicând:

- O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în ţara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug de la Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi. Şi acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!

Şi a zis Domnul:

- Faci tu oare bine că ţi-ai aprins mânia?

Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsăritul ei, şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea la umbră, ca să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină umbră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.

Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat. Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorât capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea, zicând:

- Mai bine este să mor decât să trăiesc!

Şi a grăit Domnul către Iona:

- Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?

Şi el a răspuns:

- Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!

Şi a zis Domnul:

- Tu ţi-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit şi nici nu l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o noapte şi într-alta a pierit! Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un mare număr de dobitoace?" (Iona capitolul 14)

  
Iată îndoita milă a Domnului: faţă de cetatea „spovedită" şi faţă de mânia profetului. Cu câtă răbdare îi explică Domnul acestuia felul în care El, Preaînaltul, priveşte lucrurile! Emoţionante sunt aceste pagini, ale pogorământului divin faţă de neînţelegerea noastră! De câte ori El nu ne dă semne tocmai pentru a fi mai profunzi în abordarea situaţiilor de viaţă...

   Unde e izvorul secat al Sfântului Ilie? Unde sunt făina şi uleiul văduvei? Unde e Lazăr cel înviat după patru zile? Avem noi ochi să vedem toate momentele de pogorământ pe care le face Domnul cu noi, personal, în zilele pe care ni le-a dăruit?

   Ca o mamă grijulie, cu duioşie, Domnul ne aşteaptă întru pocăinţă...


 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

De Actualitate
Mirela Șova
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article