Corbul Sfantului Ilie

Corbul Sfântului Ilie

Un elev credincios avea mare evlavie către Sfântul Ilie. Mereu i se ruga lui să îl ajute, să dea ţării ploaie la bună vreme, să ferească oraşul de grindină, de inundaţii sau de secetă. El avea şi o iconiţă cu Sfântul Ilie, în care acesta era pictat împreună cu corbul care îl hrănise în pustiu.

Într-o zi, băiatul trebuia să se scoale dis-de-dimineaţă, pentru a merge la spovedit. Era în Postul Sfintelor Paşti. Părintele lui duhovnic îi spusese să vină la biserică la şapte dimineaţa, mai târziu fiind ocupat cu diverse treburi în parohie.

  
Era deja dimineaţă... Băiatul dădu să se scoale, dar un val de somnolenţă îl făcu să se gândească: „Mai bine dorm azi şi mă duc altă dată la spovedit". El se înveli la loc cu pătura.

Însă deodată auzi bătăi din aripi la geamul dormitorului şi un croncănit puternic îi izgoni somnul. Când se uită spre geam, văzu lângă el un corb mare, croncănind şi agitându-şi aripile, cu ciocul îndreptat spre el, de parcă i-ar fi vorbit.

  
Frecându-se la ochi, băiatul îşi zise: „Corbul Sfântului Ilie! Mă scoală să mă duc la spovedit!" El sări din pat, se spălă pe ochi, se îmbrăcă şi plecă la biserică, uimit. Până atunci nu văzuse nici un corb în zona blocului său şi nici după aceea nu a mai văzut vreunul...

El s-a învăţat de atunci să nu amâne mersul la biserică din cauza somnului, mai ales că tare e dulce somnul de duminică dimineaţă...

Doamne, Îţi mulţumim că şi prin păsările Tale ne ajuţi pe noi!

 
 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova