Profetul Amos
Aţi vrut să-nchideţi gura prorocească,
Popor ales, pedeapsă vă voi da!
Cutremură-se faţa pământească,
Când veţi vedea mijind mânia Mea!
Eu nu aduc pedepse fără veste,
Profeţii, voia Domnului grăiesc.
Săracu-n asuprire, de ce este?
De ce-s zdrobiţi cei slabi? Vă-nvinuiesc!
V-am dat lăcuste, secetă asupră-vi,
Boli grave, războire şi robii,
Am vrut să vă trezesc, să vă întoarceţi -
Dar nu - n-aţi vrut cu Mine să fiţi vii!
Nu vă-ncăpăţânaţi la nesfârşire!
Domnul e Cel ce toate le-a făcut;
Munţi, vânt, zi - noapte-s propria zidire,
El gândul omenesc l-a cunoscut.
Mi-aduceţi jertfe? Câtă urâciune,
Cât timp cel drept de voi e chinuit.
Cântările, ofrandele nu-s bune
Când inimile voastre M-au minţit...
Veţi căuta cuvântul pentru suflet,
Cu disperare - şi nu-l veţi afla.
Cu cap plecat, într-al robiei umblet,
Până ce vă voi scoate, voi veţi sta.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova