Profetul Isaia

Ca altei Sodome, vaiul şi oftatul
Ni se potriviră. Unde este sfatul?
Unde-i alinarea? Unde-i jertfa sfântă?
Unde-i pocăinţa? Cine mai ascultă?

Doar o rămăşiţă tare în credinţă
Mai nădăjduieşte. Va lua biruinţă!
Ziua Judecăţii e cu-nfricoşare,
Cei mândri nu-şi află, vai, nici o scăpare!

Morţii ce plăti-i-vei, să nu te atingă?
Cum să-ţi afli locul, când totul se strică?
Din întunecime va ieşi lumină,
Pruncul, Mare Sfetnic, fără nicio vină!

Dumnezeul Păcii în Sion coboară,
Se va naşte-n taină, din Sfânta Fecioară.
Nu mai este noapte, Ziua se întinde,
Pe cei ce nu strigă, spaima-i va cuprinde...

Cei care-n pustiul inimii curate
Suferă-n tăcere, vor intra-n cetate!
Se dezleagă boala celor fără număr,
Fuge întristarea de la cei ce-ndură.

Înaintemerge Glasul ce vesteşte:
Pregătiţi cărarea, Domn se pregăteşte!
Adunându-şi turma, El este Păstorul,
Cel Atotputernic, Binevoitorul!

Se va da la moarte pentru a Sa turmă,
Cu sânge va şterge-a păcatului urmă...
Nu va fi zadarnic chinul Său amarnic,
Mulţi răscumpăra-va, învia-va falnic!

Domnul varsă pacea, ca o mângâiere,
Ca de la o mamă către fiii ei,
Foc de bucurie peste cel cucernic,
Foc de judecată pentru cel răzvrătnic!

 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova