Plângi, suflete-al meu, suspină,
Căci eşti tot umplut de vină!
Nu simţi Cine este-n tine...
Şi trăieşti fără ruşine.
Nu simţi darul ce-ai primit
Şi eşti mort, neîngrijit...
Suflete, plângi cu amar,
Roagă-te iară şi iar,
Ca să-ţi dea Domnul speranţa -
De la El răsare viaţa!
El te poate cerceta,
Fiind Bun, te va ierta.
Stropii Lui calzi, de iertare,
Ţi-or aduce alinare;
Harul te va încălzi,
Mila Lui te va păzi.
Iară darul ce-ai primit
Înmulţeşte-l însutit,
Dăruind,
Miluind,
Bun fiind;
Rugător,
Răbdător,
Iubitor.
Aşa, picurii de har
Se-nmulţesc iară şi iar,
Spre pacea fără hotar.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova
/image%2F0831336%2F20210117%2Fob_d533e8_20201227-135822.jpg)
/image%2F0831336%2F20201128%2Fob_339844_20201101-124841.jpg)
/image%2F0831336%2F20201005%2Fob_e7e2fd_radacini-1.jpg)
/image%2F0831336%2F20200126%2Fob_325bba_575270-original.jpg)