Sufletului meu pacatos

Plângi, suflete-al meu, suspină,

Căci eşti tot umplut de vină!

Nu simţi Cine este-n tine...

Şi trăieşti fără ruşine.

Nu simţi darul ce-ai primit

Şi eşti mort, neîngrijit...

Suflete, plângi cu amar,

Roagă-te iară şi iar,

Ca să-ţi dea Domnul speranţa -

De la El răsare viaţa!

El te poate cerceta,

Fiind Bun, te va ierta.

Stropii Lui calzi, de iertare,

Ţi-or aduce alinare;

Harul te va încălzi,

Mila Lui te va păzi.

Iară darul ce-ai primit

Înmulţeşte-l însutit,

Dăruind,

Miluind,

Bun fiind;

Rugător,

Răbdător,

Iubitor.

Aşa, picurii de har

Se-nmulţesc iară şi iar,

Spre pacea fără hotar.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova