căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
Oamenii cu rădăcini
Când privesc departe-n zări,
Fie ploi, fie ninsori,
Oamenii cu rădăcini
Caută răspunsuri noi.
Când totu-i întunecat
De durere și păcat,
Oamenii cu rădăcini
Strălucesc neîncetat.
Când e ceață și pustiu,
Iar prin suflet – cenușiu,
Oamenii cu rădăcini
Știu să facă totul viu.
Rădăcini – de unde-au prins?
Ce îi face de ne-nvins?
Ce putere, ce izvor?
Poate-un crez? Poate un dor?
Ei nu fac vreun rabat
De la ce-i adevărat;
Ei iubesc tot ce e bun
Și nu se abat din drum.
Sfinții le sunt rădăcini,
Strămoșii le sunt lumini;
Au o luptă de purtat:
Să fie cu gând curat.
Oamenii cu rădăcini
Nu se tem, nu au pricini,
Ei oricând își iau avânt,
Prin ei – raiul pe pământ.
(de Mirela Șova)