Autodidact
Și dacă pasărea de la geam
Nu-mi mai spune nimic...
Dacă nici copacul de la geam
Nu mă mai înviorează...
Dacă nici vântul, nici soarele, nici luna
Nu mai au putere să-mi vorbească,
Dacă nici șoapta îngerului păzitor
Nu mai răzbate,
Nici glasul conștiinței...
Atunci sufăr de o catastrofală surzenie,
De o cataclismică înțepenire a inimii...
De o deturnare a tuturor anotimpurilor sufletului meu.
Încetișor, trudnic, cu sentimentul măreț
De a contribui la echilibrul întregului univers,
Primesc sfatul ramurii ce-mi bate la geam.
Învăț să aud
Învăț să exist.
(Mirela Șova)
/image%2F0831336%2F20201022%2Fob_07ae5e_0bc91d153652371bda33b6d5a61a2dee.jpg)
/image%2F0831336%2F20200630%2Fob_a91d19_1750d6e860fc2439fb59068aeaebc382.jpg)
/image%2F0831336%2F20200630%2Fob_8b3557_7ab8cbb86bffd06f417149721c02fea4.jpg)
/image%2F0831336%2F20200512%2Fob_61b8d0_furnica-urcata-pe-copac.jpg)
Commenter cet article