Roadele tacerii
Roadele tăcerii
de Mirela Șova
Iubirea se revarsă din tăcere
Și umple candele cu mângâiere,
Aur topit și strecurat prin rugă,
De suflete ce n-au uitat să plângă.
Pentru greșeli.
Strângând tării de stâncă.
Ele zâmbesc misterului din zile
Și nu se-ncruntă la priviri ostile,
Nu le doboară, nici nu le surprinde
Nimicul strecurat pe orișiunde.
Neabătuți.
La Cer luând aminte.
Suflete calde și entuziaste,
Ochi sclipitori ce-nfățișează astre,
Din tot ce întâlnesc, aleg ce-i bine,
Se bucură de noi, de voi, de tine.
Plini de curaj.
Știind că de ei ține.
S-au tulburat? Îndată se ridică!
S-au speriat? Se luptă cu-a lor frică!
Au ajutor pe Cel atotputernic
Și-L caută ca flăcăruia-n sfeșnic.
Încrezători.
Fiind în toate vrednici.
Nu vă sfiiți să străluciți în lume,
Chiar dacă e ascuns al vostru nume,
Învăluiți în raze de iubire
Surprindeți șoapta de dumnezeire.
Ca un ecou.
Urcând spre nemurire.