Despre iubirea neconditionata, desavarsita, libera

Despre iubirea necondiționată, desăvârșită, liberă

Copiii noștri (de la parohie) ne-au făcut o piesă de teatru… E o mămică în discuție cu copilașul ei. Copilașul își întreabă mama: dacă m-aș transforma într-un lup și aș fi fioros, rău și nemilos… tot m-ai iubi? Mămica așa, ezitând, zice: Da, dragă, tu ești copilul meu, tot te-aș iubi.

- Orice s-ar întâmpla?

- Orice s-ar întâmpla.

Și primul copilaș, lupul, foarte fericit, repetă: Deci o să mă iubești orice s-ar întâmpla? Și începe să cânte: Orice s-ar întâmpla, orice s-ar întâmpla…

Vine un alt personaj, o vulpe.

- Mamă, dacă m-aș face într-o zi vulpe și aș fi vicleană și m-aș gudura la interes… tot m-ai iubi?

- Sigur că da, tot te-aș iubi.

- Orice s-ar întâmpla?

- Orice s-ar întâmpla.

Apoi se perindă diferite personaje, potențiale rătăciri ale acelui copil de mamă.

Refrenul e ăsta: mama l-ar iubi orice s-ar întâmpla.

Asta e ceea ce îl ajută, de fapt, pe un copil să se dezvolte.

…În biserică, stima de sine se fundamentează tocmai pe acest lucru: Dumnezeu mă iubește orice s-ar întâmpla, orice aș alege.

Dumnezeu nu mă iubește că sunt bun, că merg la biserică…

Eu ce trebuie să fac e să fac cât mai bine și mai mult și mai bun întru asemănarea cu El. Că asta e desăvârșirea… , devenind sfânt, folosindu-ți libertatea ca să iubești.

Iubirea necondiționată, desăvârșită, liberă mă va împlini pe mine ca persoană (de la Dumnezeu către mine, de la mine către Dumnezeu).

(cuvânt de la Părintele Ciprian Grădinaru din Belgia, în cadrul conferinței „Să creștem Oameni!”, Iași, 2018)