Despre fericire, cu parintele Andrei Lorgus

Despre fericire, cu părintele Andrei Lorgus

În lucrarea sa, intitulată „Cartea despre fericire” (aparută în 2017, la editura Sophia - București, tradusă din limba rusă după originalul apărut în 2014, la Moscova), preotul și psihologul Andrei Lorgus analizează conceptul de „fericire” din punct de vedere creștin, utilizând limbajul psihologiei moderne.

Între altele, autorul enumeră câteva mituri legate de fericire, pe care mulți dintre noi le păstrăm inclusiv la maturitate, deși ele sunt întărite la vârsta copilăriei și adolescenței:

• Mitul: Fericirea va fi cândva (când voi crește mare…) sau a fost cândva (pe vremuri…);
• Mitul: Fericirea ține de îmbogățire (când voi avea casa mea, când voi fi șef etc.);
• Mitul: Prințul pe cal alb (când cineva crede că un altul îl poate face fericit, în mod magic, din exterior);
• Mitul: Fericirea de dincolo de orizont (dacă emigrez, va fi mai bine…);
• Mitul: Viața ca o „zebră” (în viață se împletesc în proporție egală tragediile și bucuriile).

Concluzia autorului cu privire la aceste mituri este că… e timpul să ne maturizăm. Din punct de vedere creștin, e necesară o maturitate spirituală și psihologică, bazată pe realism. Acest realism presupune să fie luate în considerare toate resursele și potențialul pe care le are omul, pentru ca acesta să vadă ce poate realiza concret, pe baza lor. De asemenea, omul ar trebui să învețe să prețuiască ziua de astăzi, viața de acum și aici. Realismul îi dă omului posibilitatea de a iubi, iar pe acest teren înflorește fericirea. Ea există aici și acum, nu în viitor. Fericirea nu înseamnă să primești ceva de-a gata, ci să-ți construiești propria stare, propria bucurie. Iar principalul izvor al fericirii este credința în nemurire…, împreună cu asumarea libertății și responsabilității personale, în activități creative de zi cu zi, cu încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Pe lângă aceste mituri, un factor puternic care anihilează fericirea este frica. De aceea, există o luptă zilnică a creștinului cu fricile sale, mai vechi sau mai noi (cum ar fi frica de vremurile din urmă sau de globalism etc.).

Fericirea poate îmbrăca diferite forme, de la euforie, până la liniște moderată, și poate fi păstrată chiar dacă persoana respectivă trece prin suferințe. În acest caz, persoana își acceptă suferința și rămâne capabilă de compasiune față de ceilalți. Maturitatea emoțională înseamnă ca omul să aibă compasiune față de alții aflați la nevoie, dar să-și păstreze fericirea lăuntrică.

În prezent, cea mai mare misiune a Ortodoxiei, în viziunea autorului, este de a arăta societății bucuria și viața adevărată, prin viața creștinilor concreți, nu numai prin cuvinte. Ortodoxia ca afirmare a vieții și fericirii, nu ca sumă de porunci, interdicții, canoane. Ortodoxia văzută prin filtrul inimilor creștine, de unde fericirea nu pleacă niciodată, întrucât Dumnezeu este prezent în aceste inimi, prin harul Său. Fericirea bazată pe Învierea lui Hristos și credința noastră în această înviere!

„Drept pe cer sunt scrise cele mai minunate cuvinte, și anume: Vă iubesc!... Fiindcă, să știți, atunci când admirați răsăriturile și apusurile, prin ele Dumnezeu le spune tuturor: Vă iubesc! Lucrul acesta dă atâta energie!” (pr. A. Lorgus)