căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
2 statui vivante
de Mirela Șova
Ești tu, sunt eu,
Iar între noi e Timpul.
Se sparge o secundă,
Când îmi mișc mâna spre tine.
Clipesc și par să înving oboseala asta…
Mi s-a urcat iarăși Timpul în spate.
Îl vezi?
Te rog, ajută-mă.
Știi că nu pot să ți-o cer fățiș.
N-aș mai fi statuie,
N-aș mai fi eu.
Cu toată încărcătura nevăzută,
Mai sparg secunde prin briza speranței.
Îți vei da seama?
Vei clipi spre mine?
Știu că și tu ești statuie.
Știu. Nu-ți cer să nu fii.
.....................................
Nu știu cât a trecut,
Dar simt cum Timpul se dilată
Și te pot privi cu adevărat.
/image%2F0831336%2F20221102%2Fob_1b6760_a1f560a0fa2016d2941917898819b47a.jpg)
/image%2F0831336%2F20220428%2Fob_7816b1_usa-deschisa.jpg)
/image%2F0831336%2F20220224%2Fob_f8e579_zmee.jpg)
/image%2F0831336%2F20220221%2Fob_2b0d8a_avioane-de-hartie-2.jpg)