căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
Copacii de sticlă
de Mirela Șova
copacii de sticlă
se vârfuie-n soare,
respect în mișcare,
când vântu-i furnică…
ei par de cristale,
cântând în lumină,
priveliște plină:
sclipiri în rafale.
Scântei susurate
Prin crengi desfrunzite
Se-aruncă smerite
Pe nesăturate.
Iar cine le vede
Ia dor de înalturi.
Se nasc blând tresalturi,
Tristețea se pierde.
Copacii de sticlă
Domnesc fără frică,
În ger se ridică,
Mici faruri prin pâclă.
Poem al luminii
Despre frumusețe –
Copacii au fețe
De sticlă, blajinii.
Copaci sfinți în iarnă,
Peceți luminoase
Din basme sfătoase,
În haine de taină.
/image%2F0831336%2F20230303%2Fob_9ce1dd_350755-b.jpg)
/image%2F0831336%2F20221214%2Fob_169718_a6573d229800129094171676182f38eb.jpg)
/image%2F0831336%2F20220911%2Fob_efc831_1b014f5b94c568fc57f5bcc70885547b.jpg)
/image%2F0831336%2F20220903%2Fob_9ce9c2_74ce04ac1df3f22911403988e352e9c8.jpg)