căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
Barza – cele mai cunoscute legende
Potrivit unei legende creştine, atunci când Copilul Iisus era în grajdul din Betleem, toate animalele lumii au sosit pe rând la El pentru a-I slăvi naşterea. Ele s-au închinat şi s-au rugat în faţa Sa. Animale precum măgarul şi boul au îngenuncheat înăuntrul grajdului, în vreme ce animalele sălbatice au rămas afară, încercând să Îl zărească de acolo pe nou născutul Iisus. Printre aceste vieţuitoare era şi o barză cu picioarele lungi. Când a văzut că Iisus nu avea pe ce să îşi odihnească capul, barza şi-a smuls penele moi de la piept, făcând din ele o pernă. Copilul Iisus I-a fost recunoscător pentru acest gest şi I-a zâmbit. Apoi, Iisus a binecuvântat barza, ea devenind astfel un simbol al naşterii şi protecţiei noilor născuţi.
Într-o veche legendă poloneză se spune că broaştele, şopârlele şi şerpii se înmulţiseră atât de mult pe pământ, dând naştere la numeroase necazuri, încât, pentru a scăpa de ele, Dumnezeu a adunat toate aceste creaturi într-un sac pe care l-a încredinţat unui om pentru a-l arunca în mare. Omul nu şi-a putut înfrânge însă curiozitatea, a deschis sacul pentru a vedea ce se află în el şi toate vieţuitoarele au scăpat, invadând iarăşi pământul. Drept pedeapsă, Dumnezeu l-a transformat pe acel om într-o barză, în aşa fel încât să îşi repare greşeala stârpind broaştele, şerpii şi şopârlele din lume.
Legenda berzei albe
Se spune că, pe vremea lui Ștefan, o armată numeroasă de tătari a asediat Cetatea Soroca timp de luni de zile. În așteptarea ajutorului oștii conduse de voievod, luptătorii din cetate, lipsiți de hrană și apă, își pierdeau pe zi ce trecea, puterile și speranța.
Când, în mod neașteptat, deasupra cetății și-au făcut apariția cârduri de berze albe, purtând în ciocuri ciorchini de struguri, pe care i-au lăsat să cadă în incinta citadelei. Boabele de struguri și ajutorul neprețuit al acestor zburătoare au sporit forțele și au ridicat moralul oștenilor, care au respins eroic atacurile invadatorilor până când oastea condusă de Ștefan cel Mare le-a venit în sprijin.
De atunci, în semn de recunoștință, oamenii le ies în întâmpinare cu bucurie primăvara și îi petrec cu privirea toamna, la plecare. Cocostârcul alb a rămas emblema vinului moldovenesc și odată cu faima acestuia, e purtată dincolo de hotare și legenda acestor păsări aducătoare de noroc.