Și toate-s răni
de Mariana Mihai
Ascundem răni…
în suflete, în minte,
şi zâmbetul, adeseori ni-i rană,
ne punem măşti, dar lacrima sub pană
îşi risipeşte-amarul în cuvinte.
Şi toate-s răni…
şi visul, şi uitarea,
tăcerile ne dor şi ne apasă,
tristeţile-n privire îşi fac casă,
în gânduri se aşterne resemnarea.
Ce ne-a rămas?
Să ne-amintim reperul.
Săraci, bogaţi, departe sau aproape,
să nu lăsăm din mână să ne scape
Iubirea, nici Lumina, şi nici Cerul.
/image%2F0831336%2F20200508%2Fob_583f3d_38789a3b2de3411a1284f847e8dd5373.jpg)
/image%2F0831336%2F20191114%2Fob_29a23d_violeta-de-parma.jpg)
/image%2F0831336%2F20191023%2Fob_759050_img-20191019-182513.jpg)
/image%2F0831336%2F20190718%2Fob_060aea_90edbdf53b3b93dbfd1bd42b1840c39a.jpg)
Commenter cet article