Și toate-s răni
de Mariana Mihai
Ascundem răni…
în suflete, în minte,
şi zâmbetul, adeseori ni-i rană,
ne punem măşti, dar lacrima sub pană
îşi risipeşte-amarul în cuvinte.
Şi toate-s răni…
şi visul, şi uitarea,
tăcerile ne dor şi ne apasă,
tristeţile-n privire îşi fac casă,
în gânduri se aşterne resemnarea.
Ce ne-a rămas?
Să ne-amintim reperul.
Săraci, bogaţi, departe sau aproape,
să nu lăsăm din mână să ne scape
Iubirea, nici Lumina, şi nici Cerul.
Commenter cet article