Sub coajă
de Mirela Șova
Plec gându-n noroi
Și stau cu lacrima-n mână.
Cerșesc priviri calde
Și frânturi de cuvinte încurajante.
Până când lacrima se usucă
Și așteptarea-și întărește
O coajă de nucă.
Acolo, undeva, sub coajă,
Mijește speranța,
Crescând ca-ntr-o vrajă;
Nu cere nimica,
Cerșitul a intrat în vacanță:
Începe ceva ce se cheamă simplu: Viață.
Și-atunci pot dărui nesecat din speranță.
/image%2F0831336%2F20201022%2Fob_07ae5e_0bc91d153652371bda33b6d5a61a2dee.jpg)
/image%2F0831336%2F20200630%2Fob_a91d19_1750d6e860fc2439fb59068aeaebc382.jpg)
/image%2F0831336%2F20200630%2Fob_8b3557_7ab8cbb86bffd06f417149721c02fea4.jpg)
/image%2F0831336%2F20200512%2Fob_61b8d0_furnica-urcata-pe-copac.jpg)
Commenter cet article