Sub coajă
de Mirela Șova
Plec gându-n noroi
Și stau cu lacrima-n mână.
Cerșesc priviri calde
Și frânturi de cuvinte încurajante.
Până când lacrima se usucă
Și așteptarea-și întărește
O coajă de nucă.
Acolo, undeva, sub coajă,
Mijește speranța,
Crescând ca-ntr-o vrajă;
Nu cere nimica,
Cerșitul a intrat în vacanță:
Începe ceva ce se cheamă simplu: Viață.
Și-atunci pot dărui nesecat din speranță.
/image%2F0831336%2F20210331%2Fob_a1f70c_depositphotos-83091714-stock-illustrat.jpg)
/image%2F0831336%2F20210228%2Fob_8a03d2_4516684b35097d21a7aefceb84905dae.jpg)
/image%2F0831336%2F20210214%2Fob_ddb190_20201224-154645.jpg)
/image%2F0831336%2F20201022%2Fob_07ae5e_0bc91d153652371bda33b6d5a61a2dee.jpg)