Sub coaja

Sub coajă

de Mirela Șova

Plec gându-n noroi

Și stau cu lacrima-n mână.

Cerșesc priviri calde

Și frânturi de cuvinte încurajante.

Până când lacrima se usucă

Și așteptarea-și întărește

O coajă de nucă.

Acolo, undeva, sub coajă,

Mijește speranța,

Crescând ca-ntr-o vrajă;

Nu cere nimica,

Cerșitul a intrat în vacanță:

Începe ceva ce se cheamă simplu: Viață.

Și-atunci pot dărui nesecat din speranță.