Poezii - Maurice Careme
Maurice Carême (1899 – 1978)
Bunătate
Trebuie mai mult decât un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decât un pom,
Să cânte livada sub cer.
Dar nu trebuie decât un om,
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemeni unui măr,
Pe care să-l împarţi pe jumătate.
(1968, traducere Radu Boureanu)
Le Coeur Pur
Il se contentait d'être
Heureux sans le paraître.
Et, se moquant des grands,
Il vivait comme un gueux,
Fuyait les gens sérieux
Et la gloire et l'argent.
On l'aurait volontiers
Arrêté, enfermé.
Mais quel homme au coeur pur
Ne traverse les murs
Inima curată
El se mulțumea să fie
Fericit făr’ să se știe.
Și, glumindu-și de mai-mari,
Trăia ca un cerșetor,
Fugind de acei gomoși,
De slăvire și bănuți.
Bucuroși ei l-ar fi vrut
Stopat, reținut.
Dar acel om cu inimă curată
Nu-ntre ziduri se arată
A FORCE D'AIMER
A force d'aimer
Les fleurs, les arbres, les oiseaux,
A force d'aimer
Les sources, les vals, les coteaux,
A force d'aimer
Les trains, les avions, les bateaux,
A force d'aimer
Les enfants, leurs dés, leurs cerceaux,
A force d'aimer
Les filles penchées aux rideaux,
A force d'aimer
Les hommes, leur rage de ciel,
A force d'aimer
Il devint, un jour, éternel
Cu forţa iubirii
Cu forţa iubirii
Florile, copacii, zburătoarele, Cu forța iubirii Izvoarele, văile, colinele, Cu forţa iubirii
Trenurile, avioanele, vapoarele, Cu forţa iubirii
Copiii, zarurile lor, cercurile lor, Cu forţa iubirii
Fetele privind printre draperii, Cu forţa iubirii
Oamenii adorând cerul, Cu forţa iubirii
Totul devine, într-o bună zi, veșnicie