Povestea fluturasului dragalas cu o mie de culori / Povestiri pentru Clasa Pregatitoare

24 Mars 2014, 16:39pm

Publié par Mirela

Povestea fluturasului dragalas cu o mie de culori / Povestiri pentru Clasa Pregatitoare

Povestea fluturașului drăgălaș cu o mie de culori / Povestiri pentru Clasa Pregătitoare

(despre prietenie)

Era odată un fluturaș drăgălaș cu o mie de culori. Frumos, strălucitor, remarcabil, de fapt. Însă... acestea aveau un preț: fluturașul nostru trebuia să stea ascuns ziua și să zboare noaptea. Numai lumina lunii îi putea ascunde strălucirea celor o mie de culori. Altfel... ar fi fost foarte repede prins sau vânat. Singura lui prietenă, o floare cu petale mari, îi oferea ascunziș ziua, să doarmă, iar noaptea se deschidea să-l lase să plece, până dimineața.

Viața fluturașului se scurgea tăcut, cu această suferință. Într-o dimineață, el și-a rugat floarea să-i găsească un alt prieten, cu care să poată sta de vorbă noaptea. Erau prea triste nopțile fluturașului, înțelegeți voi. (Puteți desena fluturașul, cu câte culori doriți.)

Prietena floare a început să caute o altă insectă. Prima dată a intrat în vorbă cu o albinuță, în timp ce fluturașul dormea.

- Bună ziua, albinuță drăguță, nu ai vrea să fii prietenă cu un fluturaș drăgălaș cu o mie de culori?

- O, bună ziua, floricică închisă, cum să nu, dar unde este fluturașul tău?

- Ei, pentru a fi prietena lui ar trebui să dormi ziua și să fii trează noaptea, numai atunci l-ai putea vedea, a dezvăluit floarea. (Iar tu, între timp, desenează floarea și albinuța, așa cum poți tu.)

- Ooooh, atunci chiar că nu se poate, întrucât eu ziua sunt foarte-foarte ocupată: știi tu, produc miere, merg din floare-n floare... La revedere, floricică!

Floarea prietenă nu s-a descurajat, a încercat în continuare să găsească un posibil prieten pentru fluturașul drăgălaș. Tocmai trecea pe acolo și o furnicuță.

- Bună ziua, furnicuță hărnicuță, nu ai vrea să te împrietenești cu un fluturaș drăgălaș cu o mie de culori? a întrebat ea, cu toată politețea.

- Uf, a exclamat furnica, oprindu-se din transportarea unei firimituri de pâine, uf, dar unde e fluturașul ăsta?

- Pentru a fi prietena lui, ar trebui să dormi ziua și să stai trează noaptea, e singura condiție, a explicat floarea.

- Mmmm, doar știi că nu se poate. Am atâta treabă! Încă zece firimituri pe ziua de azi, plus curățenia în furnicar. Nici nu încape vorbă, adăugă furnicuța, reluându-și îndatorirea. La revedere!

- La revedere, răspunse floarea, puțin întristată.

Deodată auzi bâzâitul unui bondar și se însenină: încă o încercare pentru ea.

- Bună ziua, domnule, nu ați dori să fiți onoratul prieten al unui fluturaș drăgălaș cu o mie de culori?

- Bzzz bună zzzziua! Ce fluturaș?

- E vorba de un fluturaș extraordinar de frumos și prietenos, care însă nu poate fi treaz decât noaptea. Dacă și dumneavoastră ați dormi ziua și ați sta noaptea treaz..., continuă floarea.

- Cum? Bzzzzzzzzzz! Să stau noaptea treazzzzz? Nu s-a mai auzzzzit așa ceva! Eu trebuie să dorm și zzzzzziua, și noaptea! Stau treazzzzz numai cât îmi caut de mâncare, ai înțeles? Nu știu cum ți-a venit o asemenea idee! Bzzzzzzzz!

- Oh, mă scuzați..., se rușină floarea, dar deja bondarul plecase, supărat. (Ai desenat și furnicuța, și bondarul? Nu sta degeaba!)

O nouă ocazie se ivi pentru floare: apăru un greieraș, cu o chitară. Era foarte vesel și puțin somnoros.

- Bună ziua, domnule, nu ați vrea să fiți prieten cu un fluturaș drăgălaș cu o mie de culori? îndrăzni floarea.

- Bună ziua! Ba da, cum să nu, dar ce știe să cânte? Tocmai îmi caut parteneri pentru o formație. Altfel m-aș fi odihnit acum, să fiu în formă la noapte.

- Ah, ce bucurie! Și fluturașul de care vă vorbesc stă treaz noaptea, numai că nu știe să cânte, ci să zboare. Nu ați avea nevoie și de așa ceva, pentru formație?

- Să zboare! Nu-mi folosește. Dacă nu știe să cânte, nu e partenerul potrivit pentru mine, încheie greierașul, dispărând printr-o săritură.

- Oh, ce mă fac, se întristă floarea. Nu am găsit pe nimeni potrivit. Dar poate... uite, un țânțar. Să mai încercăm! Bună ziua, domnule țânțar. Nu ați vrea să fiți prieten cu un fluturaș drăgălaș cu o mie de culori? Știu că și dumneavoastră stați treaz noaptea. Așa și el...

- Bună ziua! Stimată doamnă floare, apreciez oferta, însă... nu vă supărați, dar eu noaptea sunt muuuult prea preocupat să, știți, să caut hrană... Așa că nu aș fi un prieten prea bun cu un fluturaș, fie el cât de drăgălaș. Vă recomand însă pe domnișoara omidă, care ronțăie frunze în copacul vecin, s-ar putea ca ea să aibă timpul liber necesar. Cât despre mine, la revedere, spuse țânțarul cu glas subțire, zburând iute din calea unei mierle.

(Nu uita să desenezi greierașul și țânțarul. Este foarte ușor.)

- Domnișoară omidăăăăă! Bună ziua! strigă floarea, să se audă până la copac. Așteptă un minut, după care strigă iar:

- Domnișoară omidăăăăă!

- Ooooo, niciodată nu m-a strigat o plantă că ar vrea să fie ronțăită de mine, se minună omida, îndreptându-se spre floare și privind cu poftă la o frunză a ei.

Floarea își strânse frunzele și continuă, cu puțină frică:

- Domnișoară omidă, nu v-am deranjat pentru atâta lucru, însă iertați-mă dacă v-am întrerupt prânzul. Voiam doar să vă adresez o întrebare: n-ați vrea să vă împrieteniți cu un fluturaș drăgălaș cu o mie de culori? Este atât de simplu....

- Aha, aha. Ce ar trebui să fac? se arătă interesată omida.

- Numai să dormiți ziua, undeva, la adăpost, iar noaptea să vă treziți și să stați de vorbă cu fluturașul, eventual în timp ce ronțăiți ceva... Dar nu pe mine, vă rog, eu sunt casa lui, recunoscu floarea.

- Mda, iată o ofertă interesantă și neașteptată. Niciodată nu m-a plăcut vreun fluturaș, fie el și cu o singură culoare. Voi încerca să fiu prietenă cu el, se bucură omida.

Așa că omida noastră (pe care vă rog să o desenați) se culcă sub o frunză, trezindu-se la căderea nopții. Atunci îl cunoscu pe fluturaș și stătură o vreme de vorbă. Dar când îl văzu pe fluturaș cât de frumos zboară, omida se întunecă și se plânse:

- Eu nu voi putea niciodată să zbor..., nu sunt o prietenă bună!

- Dragă prietenă, nu te supăra, se frământă fluturașul, te voi învăța măcar să dansezi!

Omida încercă niște mișcări din corpul ei grăsuț, dar se rostogoli fără vreun rezultat.

- Stai, că am o idee, vei fi o omiduță balerină, se lumină fluturașul. Uite, vei învăța să faci o piruetă! Stai așa, pe piciorușele din spate, ridicată, apoi te învârți, și iar te învârți...

Omida făcu o piruetă și, pe când se învârtea fericită, simți – minune! – că se transformă, îi crescură aripi și deveni și ea o domnișoară fluturaș drăgălaș cu o mie de culori!

Acum știi cum se termină povestea. Omiduța-fluture își găsi o altă floare care să o ascundă ziua, iar noaptea zbura și se veselea cu fluturașul drăgălaș cu o mie de culori...

Ce bine e să ai măcar un prieten – dar când ai mai mulți, cât de bine poate să fie?

de Mirela Șova

Commenter cet article

02/04/2016 08:54

Buna poveste

Répondre