De sezon - de Carmen Ana
De sezon
de Carmen Ana
Sunt babele vremilor de primăvară,
Ba este prea cald, ba-i frig, mai spre seară,
Ori mângâie soarele, ori biciuie vântul,
Ori plouă mărunt, cât să sugă pământul.
Sparg berzele norii, le taie cu ciocul,
Îşi caută casă, le vine sorocul.
Urzicile-nţeapă şi turba le rabdă,
Îşi scot capul aspru, lumina s-o vadă.
Iar mugurii-ncearcă să rupă tăcerea,
Copacii în crânguri şi-arată puterea,
Curg lacrimi din vie, seva le musteşte,
Îşi sfâşie coaja şi parcă trosneşte!
Dospeşte-n tranşee arate sămânţa,
Păunii se-nfoaie şi-arată dorinţa,
Albinele zumzăie în disperare,
Să nu se întâmple să scape vreo floare.
Se-apucă de lucru-nşirate furnicile,
Omizile-şi ţes, camuflate, aripile,
Şi-n zbor, aproape decolorate,
Vorbesc efemerele de eternitate.
martie 2011