Concurent nr. 42 / Otilia Geavlete / sectiunea POEZIE LAICA
DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE LAICĂ
Concurent nr. 42, Otilia Geavlete
Numele meu este Otilia Geavlete, sunt nascuta la data de
9.01.1977, in Bucuresti, unde locuiesc si acum. Am absolvit Facultatea de Biologie din Bucuresti, apoi cursuri de asistenta sociala si actualmente sunt coordonatorul unui Program Educational
pentru copii dezavantajati socio-economic. Pasiunea mea a fost intotdeauna literatura, si am participat in anul 2004 la Concursul National "Mihai Eminescu", obtinand Premiul I. De asemenea, in
anul 2000 am participat la concursul de eseuri "Viitorul Romaniei in viziunea tinerei generatii" organizat de ONU in Romania si am obtinut mentiune speciala. Agreez deopotriva sa scriu poezie sau
proza.
Despre nemurire
O, sfasietor se auzi glasul pasarii Phoenix Ma doare cenusa renasterii Cum ii durea pe martiri Lemnul crucii, de care atarnau, slavind. Mi-ati rapit fericirea Unui singur a fi Ati plecat cu prada minunilor efemere Iar eu sunt numai o flacara ce arde Intre o aripa si cealalta aripa Si n-are puterea sa se mai stinga. O, sfasietor plangea pasarea Phoenix De vesnicie plangea, ca si cum vesnicia Ar fi fost o arma mortala. Mai impacat decat ea, Sisif - purtatorul de piatra Nu-nchina gand tacerii zeilor, caci stie
Intr-o zi, orice munte se schimba in vale adanca. |
Otilia Geavlete, Tema "Solare" |
Nerostitul
Mi-am inchis numele intre tample Sa nu-l poata rosti niciun muritor Am ales sa-mparatesc o vreme De partea cealalta a lucrurilor.
Pentru ca mi s-a sfarsit de lumina Pentru ca mi s-a sfarsit de miscare Mi-e ca si cum as vrea un somn nenascut Intr-un pantec nici inchis, nici fara hotare.
Pentru ca am obosit de intuneric Pentru ca am obosit de neclintire Ma strabat de asteptarea dintre un milion de intamplari Repetandu-se in nestire.
Nu mai am parte in niciuna Din lumile care au fost, din cele care vor fi sa vina Fara mine totul va fi cumva intre la fel si altfel
Cumva intre intuneric, cumva intre lumina. |
Otilia Geavlete, Tema "Solare" |
Creatie
Uneori as vrea Sa te desfac in infinite farame Pana voi gasi in toate grauntele care In intreg si in parte e mereu identic cu sine. Si te voi ridica, hranindu-te din mine Chiar de nu mi-ar ajunge eonii Pana ce eu voi fi o umbra, iar tu un turn de marmura Pe care odihnesc galaxiile si ingerii. Iti voi lega chipul de soare Iti voi face trupul sa rasara din mare Ochii tai vor inflori in copaci, primavara Mana dreapta va fi zeul, mana stanga fiara Numai inima ta nu voi gasi de ce sa o leg O voi inchide in clepsidra Si ea va curge ca un izvor Pana la sfarsitul veacurilor Pe mine hranindu-ma Pana ce tu vei fi o umbra, iar eu un turn de marmura
Pe care odihnesc galaxiile si ingerii. |
Otilia Geavlete, Tema "Solare" |