La Icoana Maicii Domnului Hrisopighi (Izvorul de Aur) din Sifnos, Grecia
Plutea, venind pe mare, lumina-ntrescăldând-o,
Pescarii, cu uimire, îndată au văzut-o,
Au luat-o-n a lor barcă, pe ţărmuri au adus-o
I-au ridicat, pesemne, un paraclis în Sifnos.
Icoana stă pe stâncă, privind spre nori şi mare,
Dar şi spre cea mulţime, ce vine cu rugare,
Ajută, vindecare de ciumă dăruindu-i,
Şi stolul de lăcuste, iute Maica gonindu-i.
Piraţii nu pot astfel prea mult ca să cuteze,
Icoana pe localnici de rele îi fereşte,
Au vrut ca să o fure, dar singură plecat-a,
Icoana, singurică, pe valuri-napoiată.
Când cei ce se închină se-ncred în mila Maicii,
Minunea se întâmplă; ei nu pricep, săracii,
Cum ea şi operează, cum rănile închide,
A harului lucrare... pătrunsă nu-i de minte.
Au vrut ca să o mute, în loc mai falnic încă,
Dar Maica nu doreşte, ci a rămas pe stâncă.
Aproape de-nspumata şi nărăvaşa mare,
Acolo-i place Dânsei, fără vreo strămutare.
Ea este giuvaierul acelora din Sifnos,
Se bucură de Dânsa, ce apele-au trimis-o,
Fusese aruncată în mare, spre scăpare,
Din vremi iconoclaste... Acum e alinare!
La Icoana Maicii Domnului Hrisopighi (Izvorul de Aur) din Sifnos, Grecia, din mânăstirea Hrisopighi
(Chrisopigi), aflată în bătaia valurilor mării.
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova