Groapa sapata la comanda, in care cad (chiar se arunca)...

14 Mai 2009, 14:12pm

Publié par Mirela

Groapa săpată la comandă,
în care cad (chiar se aruncă)...

- Săpaţi mai repede, că acuş vine prânzul. Nu vă las decât un sfert de oră, nimic mai mult. Să vă mâncaţi repede sandwich-ul, auziţi? Şi înapoi la săpat. Apă n-avem. Repet, să fie clar pentru toată lumea: apă n-avem.

- Am auzit... Dar măcar azi ne primim banii, sau tot aşa, aşteptăm să treacă patronu' pe-aici...?

- Primiţi, primiţi abia când terminaţi de săpat.

- Şi ce se va face aici? De ce nu se bagă escavatoare, ceva? De ce tre' să săpăm noi?

- Taci şi sapă, altfel nu mai ai nici pauză de prânz, nici bani.

- ............

Zilnic aceeaşi conversaţie. Groapa se adânceşte, dar nu e gata. Zece oameni sapă la ea, cu un supraveghetor plictisit, care fluieră cu mâinile în buzunare (când nu vorbeşte la telefon).

Uneori, mai vine să le predice lucrătorilor, patronul. Despre necesitatea respectării normelor muncii. Despre efortul lui de a construi..., idealurile lui..., etc.

Lucrătorii ar vrea să-şi dea demisia, dar deocamdată nu au găsit un loc mai bun, în care să nu-ţi baţi capul. Pur şi simplu să dai la lopată şi atât. Nu ştii pentru ce, ştii pentru cine, primeşti bani din când în când. Şi ajunge.

Şi supraveghetorul ar vrea să-şi dea demisia. I-a venit o idee de afacere. Un local de noapte. Îşi imaginează paşii... Dar nu are bani destui. Mai tre' să stea puţin pe aici, să ciugulească din ce-i dă patronul..., sau din ce scapă atenţiei acestuia.

Trec zilele.

Groapa e gata.

Perfect dreptunghiulară pe margini, cu pereţii neteziţi, mare.

Oare patronul va fi mulţumit?

Poate...

A sosit. Şi-a parcat maşina mai departe (lăsând duduia blondă să-l aştepte înăuntru) şi a coborât, tacticos. Pare mereu ocupat. Chiar şi e. Analizează groapa.

- E perfectă. Acum puteţi sări. În groapă.

Lucrătorii cred că nu au auzit bine.

- Nu vă supăraţi... Dar de ce am săpat noi? Cum adică „săriţi"?

- Săriţi. Era groapa voastră. Era pentru voi. Nu ştiaţi?

- Nu vă supăraţi. Noi suntem vii. Nu ne îngropăm de vii, nici măcar de dragul dumneavoastră. Ce v-a venit?

- A, da, mai bine nu săriţi voi, că o să sară alţii. Voi mai staţi puţin, să-mi faceţi altă groapă. Mai mare. Că mai e nevoie.

- Nu vă supăraţi. Faceţi gropi pentru oameni?

- Eu nu fac nimic. Voi faceţi. La un moment dat, o să vă vină de la sine cheful să săriţi.

***

Vi se pare macabru? Nu e vorba de moartea fizică a nimănui. Doar atât că, acela care are curaj să sape groapa altuia (la figurat, de data asta), poate să ajungă foarte repede să cadă (chiar să se arunce!) singur în ea. Cine ştie dacă, până la urmă, nu a sărit chiar patronul?

Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article