Priveste-te, de Silvia Moian
Priveşte-te
Priveşte-te în oglinda sufletului tău,
Acum cât încă mai e vreme.
Când încă poţi, să faci ce este bun
Şi să îţi schimbi reaua ta vrere.
Priveşte adânc, să vezi de poţi
Ca să găseşti pierdute fapte rele.
Şi să nu pleci când ceasul va suna,
Pierdut în vraja lor, nepregătit cu ele.
Te uită bine înlăuntru tău,
De ce să îţi mai porţi povara ?
Căci e aşa uşor să scapi de ea,
Dacă asculţi în sufletu-ţi chemarea.
Lumina Lui, ce luminează lumea
Vrea şi în tine să aducă luminarea.
Primeşte-o în casa sufletului tău
Şi atunci ai să îi simţi cu adevărat lucrarea.
by Silvia Moian