Sfantului Sfintitului Teodor, Episcopul Edesei
Sfântului Sfinţitului Teodor,
Episcopul Edesei
Rugându-L mult pe Domnul, părinţii îl primiră,
Un singur fiu avură, c-un fiu se dăruiră,
Iar el, crescând cu anii şi cu ruga curată,
Se-nvrednici-n chilie, sihastru sfânt să şadă.
Lavra Sfântului Sava, acolo-i fuse locul,
Trec anii-n nevoinţe, la Domnul e sorocul.
„Talanţii înmulţeşte-i, arată-te în lume",
Aşa primi Teodor o nouă misiune,
De-a fi păstor Edesei, luptând cu cei eretici.
Nu vruse el, ci Domnul îi pune pe cei vrednici.
Edesa îl cinsteşte, se-acoperă cu harul,
Întruna înmulţeşte, Sfântul Teodor, darul.
Pe care-i păstoreşte şi îi povăţuieşte,
Aleg mucenicia, când se prilejuieşte.
Aşa e ucenicul, ce Mihail se cheamă,
Căci n-a schimbat credinţa pe bani, avere, faimă.
Nu omul hotărăşte de-a fi-n mucenicie
Sau de-a-şi petrece viaţa întru cuvioşie.
Prieteni are Sfântul... un stâlpnic ce revarsă
Din vârsta-nţelepciunii şi grai, bună mireasmă,
Ce dă poveţe sfinte, pe stâlpul pocăinţei,
Teodor îl ascultă, în duhul umilinţei.
Nădejdea-i e la Domnul, necazul nu-l loveşte,
Mânia necredinţei pe el îl ocoleşte.
Vindecând împăratul de boala cea de moarte,
Teodor luminează a sufletului moarte
Cu a credinţei faclă, pe care împăratul
Pe dată o primeşte: Ioan s-a creştinat!
Blânda mărturisire, cu dragoste făcută,
Aduce îndreptarea. Minunea o ajută.
Un alt Ioan, sihastru, cu îngeri vieţuieşte,
La el, Sfântul Teodor, prietenos păşeşte,
Să ia cuvânt de taină, povaţă adâncită,
Şi să-l împărtăşească din Jerfa cea sfinţită.
Pe pustnici cercetează, înduplecă-mpăraţii,
Ereticii opreşte, iubeşte pe toţi fraţii.
Când bătrâneţea-i spune că moartea e aproape,
Se-ntoarce în chilie, îmbogăţit în fapte,
Şi-n liniştea-mplinită de susuru-nchinării
El trece înspre Viaţă, cu pacea ascultării.
Pe mulţi tămăduit-a, de boli şi necredinţă,
Hristos pecetluit-a frumoasa-i nevoinţă.
Spre povestirea pe scurt a vieții Sfântului Episcop al Edesei, Teodor, serbat
la 9 iulie, click aici.