Postul Mare - Treapta XVII
Postul Mare - Treapta XVII
„Vieţuirea în lumea aceasta se aseamănă cu scriitorii, care alcătuiesc o carte, dar este încă în ciornă. Şi dacă cineva vrea, adaugă sau scoate ceva şi face schimbare în scriere. Iar viaţa
viitoare se aseamănă cu manuscrisele (hieroglifele) cele scrise pe hârtie curată şi pecetluite cu pecetie împărătească, în care nu se mai fac nici adăugiri, nici ştergeri. Câtă vreme suntem în
mijlocul schimbărilor, să luăm seama la noi, şi câtă vreme avem putere asupra cărţii vieţii noastre, pe care am scris-o cu mâinile noastre, să ne silim să facem în ea, adaosul vieţii celei bune,
şi să ştergem din ea păcatele, cele în viaţa de mai înainte... Că până mai suntem în lumea aceasta, nu pune Dumnezeu pecetea, nici pe cele bune, nici pe cele rele ale noastre, până în ceasul
ieşirii, în care ne sfârşim lucrul în patria noastră şi trecem în altă ţară.
Şi, precum a zis Sfântul Efrem: Trebuie să ne gândim că sufletul nostru este ca o corabie gata de plecare, şi
care nu ştie când va sufla asupra ei vântul. Şi este ca o oaste, care nu ştie în ce clipă va suna goarna de război. Și dacă, zice Sfântul, acestea sunt aşa, şi ele, printr-o schimbare,
se întorc din nou, oare cât trebuie noi să ne pregătim şi să fim mai înainte gata, pentru ziua cea cumplită în faţa podului şi a uşii veacului celui nou? Să ne dea nouă Hristos Mântuitorul vieţii
noastre pregătire, ca să avem sprijin în nădejdea cea hotărâtă. Că a Lui este slava, închinăciunea şi mulţumirea în vecii vecilor. Amin."
(Sfântul Isaac Sirul)
Mă pregătesc de moarte...
Mă pregătesc de viaţă...
Coboară-n a mea noapte,
Stăpâne, şi mă-nvaţă
Cum să deschid iubirii
O filă nouă-n carte
Vindecă-a nerodirii
Domnie-ncrâncenată
Şi suflă iar în sfeşnic,
Lumina să se-aprindă,
Tu eşti Atotputernic,
Iar eu... înţepenită...
Când flacăra cânta-va
Suindu-se spre Tine,
Adâncul tresălta-va,