Colindul celui singur
Colindul celui singur
Colindătorii ţi-au sosit,
Primeşte-i azi în casă;
Un măr, o nucă, un covrig
Le-ai pregătit pe masă.
Eşti trist, durerea te-a cuprins,
Întru singurătate...
Afară-i frig, dar nu a nins,
Bat tobele-n cetate!
Cu lacrimi uşa le deschizi
Copiilor ce cântă;
Ei intră-n casa ta, timizi,
Colinda ţi-o împlântă.
O mângâiere ţi s-a dat,
Singur nu eşti pe lume:
Şi pentru tine S-a-ntrupat
Fiul - printr-o minune.
Deodată eşti şi tu păstor
Sau mag din depărtare,
Colindele ţi-au dat fior
Şi-o sfântă alinare.
Ei pleacă, iară tu rămâi
Cu colindiţa-n suflet...
Începi uşor, în gând să spui
O rugă ca un tunet.
Nu eşti uitat, singur nu eşti!
Aleargă la cel care
Necunoscut, în suferinţi,
Poartă-o cruce mai mare!
Autor: Prof. Religie Mirela Șova