Colindam, Doamne, colinda
Colindăm, Doamne, colindă
Cu gândul la acel Crăciun
Odinioară întâmplat,
La ieslea Domnului cel bun,
Ieri - peşteră, azi - un palat,
Nu ne mirăm, nu ne-ntrebăm
De ce din Cer S-a coborât
Adam cel Nou, Iisus Hristos,
Mariei, cum, Fiu S-a făcut...
Durerea noastră potolind,
Osana-n taină înălţând,
Acum, lăsăm ca un colind
Minunii să-i dea glas, prin cânt.
Nimic nu e pe veci pierdut,
E clipa încă, palpitând...
Colind cu cerb, colind cu crai,
Oraşul tot s-a pregătit.
La brad, pierdut pe gânduri stai,
Inundă casa un colind.
Nimic nu e pe veci pierdut,
Doar dacă timpul nu-l prefaci,
Acum, în veşnicii - sărut.