Doamne miluieste
Doamne miluieşte
Doamne, miluieşte cu fărâme de cer,
Opreşte dangătul inimii noastre stingher,
Adună în file nescrise gânduri presate,
Mai toarnă în suflete har, pentru ruga curată...
Nu ştiu cine, acum, se roagă pentru mine,
E omul cel bun, care, poate, nici nu mă ştie.
Mâinele dăruieşte-mi-l, mai bun decât azi-ul,
Inundă-mi pleoapa, lacrima dă-mi-o reazem;
Lauda Ta, în marş de frunze se cântă,
Untul de lemn în candeli nestinse se-mplântă.
Ieri-ul s-a dus în spovedanii de taină...
Eu nu sunt eu, ci sunt un „tu" ce se caină
Şi mai învăţ, pentru vrăjmaşi să spun rugă,
Tu mă ajuţi, înger nu-mi laşi ca să plângă,
E început, viaţa eternă să curgă...
Spre alte acrostihuri, click aici.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova