La icoana Maicii Domnului Olimpiotissa
Icoana-n rug nu arde, ca oarecând lui Moise,
Când Maica Preacurată pe munte se-arătase;
Ea zboară, -Înaripata, venind spre mânăstire,
Zărită e de oameni, în mare strălucire!
Minuni ce se repetă, reînnoit e harul,
Pe Muntele Olimpul, unde a fost oracol;
Uitaţi sunt astăzi zeii..., sfinţit e astăzi locul,
Icoana dă mari semne, cu Maica şi cu Pruncul.
Aşa soseşte Maica în sfânta mânăstire,
Grăind, pe un nou munte, taine spre mântuire;
Ea apără poporul la vreme de primejdii,
Chemată-n rugăciune de fii duhovniceşti.
Când foametea cuprinde poporul - fără pâine - ,
Nici pentru vreo prescură nu e pic de făină...
Atunci pâine cerească primeşte slujitorul,
Prescură îngerească - Maica dând ajutorul.
Şi vindecări de boală, Măicuţa le întinde
Celor ce o invocă în grele suferinţe;
Ele-s mărturisite de inimi tremurate,
Ce-n restriştea durerii de Maică-s mângâiate.
Icoană - rug şi strajă, hotar din altă lume,
Ipsameni se-arată, cântând pe rare strune;
Vesteşte prin minune şi taină lămurită
Comoara mântuirii în dar făgăduită.
Munte ce-odinioară cânta-n legende zeii,
Olimpul se închină numai lui Dumnezeu!...
La icoana Maicii Domnului Olimpiotissa din Elassona (sau Iptameni - Înaripata), de
pe Muntele Olimp (Grecia).
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova