Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Fisa suplimentara - Despre sinoadele ecumenice

 Fișe pentru elevi, părinți, profesori
         Mirela Șova

Despre sinoadele ecumenice

 






 Diversele erezii care au apărut la începutul creştinismului au atacat fie dreapta învăţătură despre Sfânta Treime, fie învăţătura despre faptul că Hristos e Fiul lui Dumnezeu sau cea despre faptul că Hristos este om adevărat. Ereziile au apărut pentru că unii creştini au încercat să pătrundă cu mintea lor şi să explice cu mintea lor adevărurile de credinţă pe care nici îngerii nu le pot pătrunde. Creştinii apărători ai dreptei învăţături şi-au dat chiar şi viaţa în această luptă cu învățătura greșită a ereticilor.

Pentru a lupta eficient împotriva unei erezii nu era nevoie de o luptă separată, izolată, ci de lupta întregii Biserici. De aceea, mai ales în cazul unor erezii periculoase ca învăţătură şi întindere, s-au adunat episcopii din întreg Imperiul Roman, la chemarea împăratului vremii; s-au pus sub purtarea de grijă a Duhului Sfânt şi au discutat diverse probleme, luând hotărâri şi formulând credinţa cea adevărată. Aceste adunări s-au numit „sinoade locale", în cazul în care se adunau numai episcopii şi preoţii dintr-o zonă anume, şi „sinoade ecumenice" când se adunau episcopii şi preoţii întregului imperiu. La sfârşitul unui sinod ecumenic, cancelaria imperială trimitea hotărârile sinodului la toate bisericile, iar administraţia imperială veghea la împlinirea lor.

Biserica ortodoxă recunoaşte şapte sinoade ecumenice, care au avut loc în perioada anilor 325 - 787.

1. Sinodul I ecumenic - S-a ţinut în anul 325, la Niceea, la convocarea împăratului Constantin cel Mare. Se făcuse tulburare în imperiu din cauza învăţăturilor lui Arie (256 - 336), care susţinea că „a fost odată când Fiul nu era", că Hristos e Fiul adoptiv al lui Dumnezeu Tatăl, atacând învăţătura despre Sfânta Treime. La sinod au participat 318 Sfinţi Părinţi (episcopi, preoţi, diaconi şi călugări), dintre care mulţi sunt recunoscuţi drept sfinţi: Sfântul Alexandru (30 august), Sfântul Atanasie (18 ianuarie), Sfântul Nicolae (6 decembrie), Sfântul Spiridon (12 decembrie) ş.a. În urma dezbaterilor s-au alcătuit primele şapte articole din Crez: „...Şi întru Unul Domn, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii..."; Arie a fost condamnat şi izgonit (pentru că nu a acceptat hotărârile sinodului).

Tot atunci s-a hotărât calcularea datei Paştelui, dreptul preoţilor de a fi căsătoriţi ş.a. Părinţii care au participat la acest sinod sunt serbaţi în duminica a şaptea după Paşti.

2. Sinodul II ecumenic - S-a ţinut la Constantinopol, în anul 381, la convocarea Sfântului Împărat Teodosie cel Mare. Episcopul Macedonie începuse să înveţe că nici Duhul Sfânt nu este egal cu Tatăl, după cum nici Fiul nu este egal cu Tatăl; Tatăl este cel mai mare, Fiul e al doilea, iar Duhul Sfânt, al treilea. Aşa a apărut erezia luptătorilor contra Duhului Sfânt, care s-au mai numit şi „macedonieni". Mai mulţi sfinţi au scris contra ereziei: Sfântul Atanasie, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul ş.a.

Împăratul Teodosie interzisese în anul 380 arianismul în imperiu. Dar trebuia combătută noua erezie. Astfel că la noul sinod s-au alcătuit celelalte cinci articole din Crez, referitoare la Duhul Sfânt, la Biserică, la Botez şi la învierea morţilor: „Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit ...". Marele sfânt al sinodului a fost Sfântul Grigorie Teologul.

Sfinţii Părinţi ai sinodului II ecumenic sunt pomeniţi de Biserică la 22 mai.

3. Sinodul III ecumenic - A avut loc la Efes, în 431, fiind convocat de împăratul Teodosie al II-lea. Episcopul Nestorie, mare luptător contra ereziilor, a căzut el însuşi într-o nouă erezie: el învăţa că în Hristos sunt două Persoane separate: una dumnezeiască, alta omenească. De aceea, spunea el, Fecioara Maria nu putea fi numită „Născătoare de Dumnezeu", ci doar „Născătoare de om". Participanţi la sinod au consfințit că în Hristos sunt două firi: divină şi umană, dar o singură Persoană: Fiul lui Dumnezeu. De aceea Maica Domnului poate fi numită „Născătoare de Dumnezeu". Marele luptător contra ereziei lui Nestorie („nestorianism") a fost Sfântul Chiril al Alexandriei.

Părinţii sinodului III ecumenic sunt serbaţi pe 9 septembrie.

4. Sinodul IV ecumenic - S-a ţinut la Calcedon, în 451, la convocarea împăratului Marcian (450 - 457). Eutihie învăţa în mod greşit că în Hristos e o singură fire, cea dumnezeiască, şi că Domnul nostru Iisus Hristos a avut un trup dumnezeiesc. La sinod s-a formulat învățătura că Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat, având două firi (dumnezeiască şi omenească) unite în mod neschimbat şi neamestecat, neîmpărţit şi nedespărţit, în Persoana Sa. Dacă Mântuitorul Iisus Hristos nu e privit şi ca om adevărat, înseamnă că nu ne-a ajutat cu adevărat să ne mântuim.

Sfinţii Părinţi ai sinodului IV ecumenic sunt sărbătoriţi pe 16 iulie.

5. Sinodul V ecumenic - A avut loc la Constantinopol, în 553, la iniţiativa împăratului Justinian I. S-a ţinut pentru că încă nu încetase disputa dintre ereticii eutihieni şi ortodocşi. A fost combătută din nou la sinod erezia lui Eutihie, care fusese îmbrăţişată de mulţi episcopi şi preoţi.

Sfinţii Părinţi ai sinodului V ecumenic sunt pomeniţi an de an la 25 iulie.

6. Sinodul VI ecumenic - S-a ţinut la Constantinopol, în 680 - 681, la convocarea împăratului Constantin IV Pogonat (Bărbosul) (668 - 685). O nouă erezie, „mască" a eutihianismului, a început să circule printre credincioşi: se învăţa în mod greşit că în Hristos este o singură voinţă şi o singură lucrare (monos = una; telima = voinţă; s-a numit „monotelism"). Sfântul Maxim Mărturisitorul combate această erezie, dar i se taie mâna dreaptă şi limba, pentru a nu mai vorbi şi scrie contra ereziei. La sinod se adevereşte faptul că în Hristos există două voinţe şi două lucrări, potrivit celor două firi ale Sale, într-o singură Persoană. Voinţa omenească în Hristos se supune voinţei dumnezeieşti, fără să i se opună.

Părinţi sinodului VI ecumenic sunt serbaţi la 23 ianuarie şi la 14 septembrie.

7. Sinodul VII ecumenic - A avut loc la Niceea, în 787, la iniţiativa împărătesei Irina. Sub influenţa evreilor, a musulmanilor şi a eutihienilor a apărut o nouă erezie, a luptătorilor contra icoanelor. Astfel, în anul 726, împăratul Leon III Isaurul dă un edict prin care icoanele trebuiau scoase din biserici şi distruse. Sfântul Ioan Damaschin a luptat mult împotriva acestei erezii, arătând că putem zugrăvi icoane de când Fiul lui Dumnezeu a luat chip omenesc, de când Dumnezeu S-a arătat în lume (de la Întrupare).

La sinod s-a hotărât că „cel ce se închină icoanei, se închină, prin ea, sfântului al cărui chip e zugrăvit pe ea". Sfinţii Părinţi ai sinodului VII ecumenic sunt pomeniţi în duminica XXI după Rusalii. Dar lupta contra icoanelor va fi stinsă doar în timpul împărătesei Teodora, în  843.

 

 

 Concluzii: Prin sinoadele ecumenice s-a adus pacea în Biserică, s-a restabilit dreapta învăţătură, s-au rezolvat diferite probleme dificile ale Bisericilor locale, s-au combătut marile şi micile erezii. Hotărârile sinoadelor ecumenice sunt valabile până astăzi.

 

 Din Vieţile Sfinţilor:

Din viaţa Sfântului Nicolae (6 decembrie)

Când a participat Sfântul Ierarh Nicolae la primul sinod ecumenic, a vorbit contra ereziei lui Arie, dar acesta stătea încăpăţânat în greşeala lui. Atunci, Nicolae i-a tras lui Arie o palmă. Supăraţi, ceilalţi participanţi la sinod i-au luat Sfântului hainele de episcop. Dar Domnul nostru Iisus Hristos şi Maica Domnului au apreciat fapta lui Nicolae şi i-au dat înapoi hainele. Atunci Sfinţii Părinţi l-au reprimit pe Sfântul Nicolae la sinod, cunoscând că a plăcut lui Dumnezeu acea îndrăzneală a sfântului.


Din viaţa Sfântului Ioan Damaschinul (4 decembrie)

În vremea lui Leon III Isaurul (717 - 741), Sfântul Ioan din Damasc a început să scrie foarte multe cărţi despre cinstirea sfintelor icoane, pe care le trimitea către credincioşi, spre întărire în dreapta învăţătură. Ereticii luptători contra icoanelor erau furioşi pentru aceasta. De aceea, au pus la cale un vicleşug contra sfântului, încât l-au făcut să apară drept trădător al oraşului său, Damascul, condus pe atunci de musulmani.

Aceştia l-au prins şi i-au tăiat mâna dreaptă ca pedeapsă, pe care au atârnat-o în mijlocul oraşului. Spre seară, Sfântul Ioan a rugat pe stăpânul oraşului să îi dea mâna tăiată înapoi. El a primit-o şi s-a dus cu ea în camera lui de rugăciune, căzând cu ea înaintea icoanei Maicii lui Dumnezeu şi rugându-se cu lacrimi şi cu durere: „Mă rog ca prin mijlocirea ta să vindece Domnul şi dreapta mea, o, maică a lui Dumnezeu, pentru ca să scrie mâna aceasta oricâte laude vei voi tu singură". Plângând de durere, Ioan a adormit şi a visat-o pe Maica Domnului din icoană, zicându-i: „Iată mâna ta este sănătoasă. De aceea nu te mai mâhni. Scrie cu dânsa, precum ai făgăduit."

Şi s-a sculat Sfântul Ioan Damaschinul şi a văzut că mâna lui e vindecată, şi a început să cânte de bucurie lui Dumnezeu, dorind şi mai tare să apere sfintele icoane. Conducătorul Damascului a aflat şi l-a chemat pe Ioan la el, ca să vadă minunea. Se mai cunoştea doar un semn ca o aţă roşie la încheietura mâinii lui Ioan, acolo unde fusese tăiată. Conducătorul şi-a dat seama că îl pedepsise pe Ioan pe nedrept, şi i-a cerut iertare. Iar Ioan şi-a împărţit la săraci toate averile şi s-a călugărit, lucrând pentru apărarea dreptei credinţe.


 De la Sfântul Ioan din Kronştadt:

- „Pe Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim" - la Sfânta Liturghie şi la toate slujbele ni se aminteşte des de Maica Domnului şi de sfinţi, pentru ca să nu uităm de puternica legătură dintre Biserica cerească şi cea pământească, dintre Biserica triumfătoare din cer şi cea luptătoare de pe pământ, adică de faptul că Maica Domnului, sfinţii apostoli, proroci, mucenici, ierarhi, cuvioşi şi toţi sfinţii ne sunt mereu aproape, gata să ne ajute în toate. Acestea ne conving şi pe noi să ducem o viaţă sfântă, pentru a ajunge în Biserica cerească.

 

 Exerciţiu:

Completaţi următorul tabel cronologic cu datele care lipsesc:

1. Sinodul I ecumenic - Niceea - 325 - împăratul Constantin cel Mare - contra ereziei lui Arie.

2. Sinodul II ecumenic - ... ... ... - 381 - împăratul Teodosie cel Mare - contra ereziei lui Macedonie.

3. Sinodul III ... ... ... - Efes - ... ... - împăratul Teodosie al II -lea - contra ereziei lui Nestorie.

4. Sinodul IV ecumenic - Calcedon - 451 - împăratul ... ... ... - contra ereziei lui Eutihie.

5. Sinodul V ecumenic - Constantinopol - 553 - împăratul Justinian I - contra ereziei lui ... ... ... .

6. ... ... ... VI ecumenic - Constantinopol - 680 - 681 - împăratul Constantin IV Pogonat - contra ... ... ... monotelite.

7. Sinodul VII ecumenic - ... ... ... - ... ... - împărăteasa ... ... ... - contra ereziei ... ... ... ... ... ... .



Bibliografie consultată: Sf. Ioan de Kronştadt, „Liturghia - Cerul pe Pământ";  Timothy Ware, „Istoria Bisericii Ortodoxe";  Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie.

 

 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article