Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Concurrent no. 7 - Caliopi

DORURI LA RĂSĂRIT / NOSTALGIES AU LEVANT
Concurentul nr. 7 / Concurrent no. 7



Caliopi Dicu (România, București)


  Amprentele eului meu

 

       Amprentele eului meu

    sunt singurele adevăruri

     pe care nu le-a schimbat nimeni.

    Am luat umbra lor

      într-o toamnă de fericire

     şi cu palma dreaptă

        am rănit Olimpul -

     i-am pus sarea din lacrima mea,

     şi-am crăpat de poalele vântului

      răstignirea

      peste podul cu două colţuri

       de lume

     unde cuiburile devastate de spirite

     zornăiau la înălţimea nemuririi

     de care mâine vor asculta ursitoarele.


 

 

                 Am scris

 

 

       Am scris un poem trecătorule

   despre cum să loveşti fericirea

      cu un cântec.

   Tonul să-l dai departe de lume

      şi trei zile să păstrezi o lacrimă

   în colţul ochiului,

   s-o duci la biserică şi în genunchi

     să plăteşti nesocotinţa

   că ai anunţat moartea înaintea mea.

      Îngerii vor dansa ca atunci

    când se leapădă omul de păcate

      în fântânile sfâşiate de soare.

  Aseară am scris un poem trecătorule

   lângă sticle abia începute

    şi nu i-am greşit rostul

  pentru că la mare

   n-aş putea fi niciodată

     decât un cântec prăbuşit în iubire.


 

 

            Pe cercul polar

 

 

     Poemele mari se scriu în vremea totală,

        când drumurile de secetă

     îmbătrânesc

       şi cer o nouă existenţă

    pentru mişcătoarele porţi ale amiezii.

       Şi dacă s-ar aprinde luminile lumii

   peste praguri în amintirea vieţii

      ar veni călătorii ursiţi să-şi joace

   poverile fără umbră la ruleta aşteptărilor,

    şi s-ar deschide o fereastră

     ca adăpost între cumpeni

   pentru viitorii paznici de păcate.

    Poemele mari se scriu în toate glasurile

      cu taine pedestre

     în nopţi mult prea lungi şi diforme

       în care se alunecă înadins

       ca o naştere-nsemnată

    pe cercul polar.


 

 

          Am oprit cuvintele

 

 

    Întoarce-mi cântecul fără de nume

      ăla vechi cules

   din vise de şarpe

    pentru dragostea mea.

  Se scutură florile în ceaţă

- mărturiseşte unui timp

     iertat de îngeri -

 misterul care se risipeşte mai uşor

     ca pe vremuri în întrebări

     şi se logodeşte spre nord

   cu o rudă divină.

  Pentru tine am oprit cuvintele

       să doarmă,

    le-am trezit de dimineaţă

   răstignându-le de prisos prin lume

  ca să înţelegi că tristeţile uneori

  bat ca nişte clopote izbite de ger.


 

 

             La distanţă

 

    O palmă sub mersul lumii

      am să întind

   să nu orbesc în ziua

    scoicilor albe

     ca o parabolă - un zid

     prăbuşit în articulaţia numerelor.

    O pasăre am să închid

     să plutesc şi de sus

   să pun pietrelor nume frumoase

  că ne poartă chipurile înrămate

    în somnul călăuzei.

  Un glas am să aştept

    la poarta a două chemări

   să-i întrerup durerea

    la distanţă de un poem

    care n-a fost niciodată fluier.


           CALIOPI
 
 
 


Răspunsul Admin. către Caliopi:


Ce naște poezia și ce lacrimă-o crește?
Din câte inimi mute poetul glăsuiește?


 

Organizator:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article

morarasu oana 22/12/2008 14:53

acord concurentului nr 7, caliopi, 4 puncte

Enache Rodion Andrei 22/12/2008 14:41

acord concurentului nr 7, caliopi-4 puncte

Dura Noria-Ileana 22/12/2008 14:27

Acord concurentului caliopi, nr 7- 4 puncte