Pilda talantilor

30 Août 2008, 12:17pm

Publié par Mirela

PILDA TALANŢILOR

Clasa: a IV-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Pilda talanţilor

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să povestească şi să explice pilda talanţilor;

O₂: să precizeze cum și-ar putea păstra şi înmulţi talanții proprii;

O₃: să interpreteze după auz cântecul „Apărătoare Doamnă";

O₄: să indice învățămintele extrase din povestioara curelarului.

Obiective formativ-educative:

- să conştientizeze importanţa capitală a cunoaşterii propriilor talanţi şi a înmulţirii lor în viaţa de zi cu zi, spre folosul celorlalţi şi al sufletului, spre mântuire.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: icoană, caiet auxiliar.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, povestirea, explicaţia, exerciţiul, cântecul religios, conversaţia euristică, problematizarea, dezbaterea.

- formele de organizare a clasei: frontală, individuală.

Bibliografia:

- Biblia, Comentariu la Evanghelia după Matei, după Sfântul Ioan Gură de Aur, Dicţionar religios, Arheologia biblică.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

Se verifică oral, prin întrebări, lecţia anterioară: „Pilda vameşului şi a fariseului", punându-se calificative celor întrebaţi.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

Ce alte pilde a mai rostit Mântuitorul nostru Iisus Hristos?

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

Se notează pe tablă şi în caiete titlul lecţiei noi. Se va urmări ca elevii să conştientizeze că au primit mai mulţi talanţi de la Dumnezeu, pe care au datoria de a-i înmulţi în cadrul familiei şi al societăţii.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- Iată, copii, o pildă despre lene şi hărnicie şi despre cum le răsplăteşte şi le pedepseşte Dumnezeu pe fiecare:

„Şi mai este (împărăţia cerurilor) ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.

După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând:

- Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul:

- Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis:

- Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul:

- Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis:

- Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis:

- Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga nemernică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor."

(Matei 25, 14 - 30)

zaraf = persoană care se ocupa cu schimbul banilor; cămătar.

Talantul nu era un ban, căci un talant valora mai multe kilograme de aur sau de argint. Evreii erau foarte interesaţi de avuţii şi de aceea Hristos a ales mai multe pilde în care să se vorbească despre bani, ca să le mărească interesul. Numai că pilda aceasta nu este despre averi...

Şi acum să explicăm pilda spusă de Hristos: omul care a plecat departe e Însuşi Hristos. Însă El nu a plecat departe, ci este tot aproape de noi (prin Sfânta Împărtăşanie; locuind în inimile noastre de la Botez); noi suntem departe de El, căci nu ne purtăm ca şi cum Hristos ar fi cu noi. Se mai spune în pildă că Mântuitorul a plecat departe şi din alt motiv: pentru că El aşteaptă cu multă răbdare întoarcerea noastră la El, prin pocăinţă.

Slugile cărora Hristos le-a dat banii sunt oamenii, care primesc diferite daruri de la El, începând cu darul vieţii. Talanţii reprezintă tocmai aceste daruri.

Iată ce ne spune Sfântul Apostol Pavel:

„Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor." (I Corinteni 12, 8 - 10)

Deci darurile sunt de multe feluri: credinţă, înţelepciune, puterea de a da sfaturi, de a vorbi în mai multe limbi străine, şi multe altele. Tot daruri sunt însă şi altele mai simple: bogăţia cât de mică, sănătatea, puterea de muncă, inteligenţa ... Dacă toţi am avea exact aceleaşi daruri de la Dumnezeu, nu ar fi bine. Închipuiţi-vă că am fi toţi cântăreţi; atunci cine ar mai munci pământul, spre exemplu?

„Du-te, leneşule, la furnică, şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi strânge la seceriş mâncare." (Pildele lui Solomon 6, 6-8).

Aceste daruri, pentru a putea rodi în alţi talanţi, trebuie folosite nu numai în interesul propriu, ci şi spre ajutorul altor oameni. Unul poate ajuta pe cineva cu bani, altul cu un sfat bun, altul cu altceva. Fiecare să facă ce poate. Chiar dacă ai un singur talant, nu te plânge, pentru că, folosindu-l cum trebuie, intri în împărăţia cerească.

Deci Hristos ne lasă pe parcursul vieţii noastre pământeşti să ne lucrăm talanţii cum vrem noi; dar la sfârşitul ei ne cere socoteală despre cum am lucrat. Nimeni nu ştie când va fi acest sfârşit; doar Sfinţii îşi cunosc moartea dinainte. Vedem că două dintre slugi au înmulţit talanţii şi au primit ca răsplată fericirea veşnică, iar una, leneşă şi vicleană, l-a îngropat. Aceasta se duce în iad, împreună cu diavolii.

Noi, oamenii, dacă împrumutăm bani cuiva, îi cerem înapoi spre folosul nostru, eventual cu dobândă. Dumnezeu nu face aşa. El ne dă darurile Sale, dar nu cere înapoi dobândă pentru El, ci ne cere să le folosim cu ceilalţi oameni, aducând ca dobândă faptele bune. Dumnezeu nu are nici un folos din asta, ci noi avem (ne câştigăm mântuirea) şi cei pe care-i ajutăm.

„Celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ceea ce are i se va lua" - De exemplu, dacă cineva primeşte de la Dumnezeu darul cuvântului şi al învăţăturii, dar nu se foloseşte de el să înveţe pe alţii lucruri bune, în timp pierde acest dar. Iar cel care se străduieşte să fie de folos semenilor cu darul acesta, capătă şi mai mult dar, dă şi mai multe sfaturi folositoare.

Dacă cineva îşi foloseşte darurile greşit (spre exemplu, îşi utilizează inteligenţa la furt şi vicleşuguri), şi acesta îşi îngroapă talantul, în lucrurile pământeşti, lepădându-le pe cele cereşti. Deci şi el e aruncat în iad.

„Peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune." Iată făgăduinţa lui Hristos: puţin dacă ne străduim în lumea aceasta, mult vom primi pe lumea cealaltă; adică mult mai mult decât merităm şi decât ne aşteptam să primim. E ca şi cum noi credem că vom primi o căsuţă, iar Dumnezeu ne dă un palat strălucitor. Pentru ca să primim şi noi ceea ce au primit slugile credincioase, să le urmăm hărnicia; ele îndată s-au apucat să înmulţească talantul, nu au aşteptat bătrâneţea pentru aceasta.

Şi să ne ferim cât putem de lenea şi de viclenia slugii necredincioase, care ştia ce i se cere, dar nu i-a păsat.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:

Ce înseamnă „talant"?

În ce sens foloseşte Mântuitorul acest cuvânt, în pilda talanţilor?

Ce daruri ne dă Dumnezeu? Cum le putem înmulţi?

Ce înseamnă să îngropi talantul?

Cine şi când ne cere socoteală pentru talanţii primiţi?

Ce folos are Dumnezeu din faptele noastre bune?

Ce păcat ne face să nu ne înmulţim talanţii?

Ce pedeapsă luăm pentru lene?

Cum îşi poate înmulţi un elev talanţii? Iată un exemplu: niciun elev nu poate spune: „eu nu sunt aşa de deştept ca acela, n-am talent nici la desen, nici la lectură, nici la altceva; deci nu învăţ." Acestea sunt vorbe de lene şi delăsare; cine e harnic, chiar din puţine daruri pe care le are, poate face mult. Să ne amintim că nici Moise n-a vrut la început să scoată poporul evreu din Egipt, zicând că e bâlbâit şi că nu poate vorbi frumos. Iar Dumnezeu l-a încurajat, dându-i drept ajutor pe fratele său, Aaron, dar şi puterea facerii de minuni. Să nu zicem, deci, că nu putem să învăţăm, să desenăm, sau altceva să facem, ci să iubim binele, iar Dumnezeu ne va da puterea să-l împlinim. Voinţa noastră să fie spre bine, căci atunci ea poate sparge stâncile, aşa cum sapă picătura de apă şi-şi croieşte drum printre munţi.

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Să ştim mai mult!

De la Sfântul Ioan Gură de Aur

Ţi-a dat Dumnezeu gură: foloseşte-o ca să binecuvintezi pe cel ce te-a blestemat, sau măcar să taci din gură când cineva te ocărăşte. Iată cum îţi vei folosi acest dar. Şi Hristos, când era acuzat pe nedrept, nu se apuca să înjure, ci spunea: „De am vorbit de rău, mărturiseşte pentru rău..." (Ioan 18, 23).

Limba noastră e dată pentru a gusta Sfânta Împărtăşanie. Se cade, aşadar, să o facem să semene cu limba lui Hristos, Care grăia cu ea cuvinte blânde şi adevărate. Cine grăieşte blesteme, ocări, vorbe de invidie, înjurături, are gura diavolului. Cât de aspru vor fi judecaţi pentru asta!

Chiar dacă eşti trist, nu grăi vorbe urâte. Şi Hristos a fost trist, a plâns după prietenul său Lazăr, dar nu a vorbit urât. Nici dacă te doare ceva, să nu pierzi vorbirea frumoasă, căci şi Hristos a suferit, dar Se ruga pentru cei ce-L răstigneau. Gura noastră, de va vorbi cum a vorbit Hristos, va fi mai valoroasă decât cea de aur, va putea porunci demonilor şi va putea vorbi cu Hristos în Rai. Altfel nu va putea face aceasta. Să dea Dumnezeu ca toţi să dobândim împărăţia cea cerească!

Există multe păcate, dar dintre ele şapte sunt numite „de moarte", adică duc la moartea sufletului. Ele sunt: mândria, invidia, iubirea de arginţi (bani, averi), desfrânarea, lăcomia pântecelui, lenea şi mânia.

- Cântec religios: „Apărătoare Doamnă" (învățare după auz).

- Istorioară religioasă:

Despre cei care spun şi cred că le-a dat Dumnezeu puţini talanţi:

Povestea curelarului

Era odată un om sărac, de meserie curelar. Din meseria aceasta nu câştiga mult, iar el nu-şi vindea pe bani toate curelele, ci pe cele mai multe le dădea de pomană. El era un om foarte credincios. Nu avea în viaţă decât o dorinţă: să-L vadă o dată pe Hristos.

Într-o noapte L-a visat pe Hristos cum i-a spus:

- Pregăteşte-te, mâine vin la tine. Să fii atent, s-ar putea doar să trec prin faţa casei tale.

A doua zi, curelarul şi-a întrerupt lucrul şi stătea cu capul lipit de fereastra casei, să-L vadă pe Hristos. Deodată, a văzut o femeie care avea un copil în braţe. Ea îl ţinea cu nişte curele care tocmai se rupseseră. Femeia nu mai putea duce copilul; era obosită. Atunci curelarul a ieşit din casă şi i-a dat nişte curele noi, făcute de el. Femeia i-a mulţumit şi a plecat mai departe.

Cum stătea curelarul la geam, a văzut şi un soldat care ducea o geantă mare, legată în curele. Dar o curea s-a rupt, şi soldatul s-a oprit, obosit. Curelarul l-a ajutat şi pe acesta. Apoi s-a întors la fereastra sa. „Oare Hristos a uitat să vină?" se întreba el. „Sau poate a fost doar un vis ..." Curelarul a mai ajutat şi un ţăran căruia i se rupsese un ham de la căruţă. Apoi s-a culcat iarăşi, căci venise seara. Noaptea L-a visat iarăşi pe Hristos, cum i-a spus:

- Vezi, curelarule, azi am fost la tine de trei ori şi de toate cele trei ori M-ai primit.

- Când ai venit, Doamne, că eu nu am văzut decât pe cei trei oameni? s-a mirat curelarul.

- Dacă i-ai ajutat pe ei, pe Mine M-ai ajutat. Eu vin la oameni sub chipul celor care au nevoie de ei. Când oamenii se ajută între ei, Eu sunt în mijlocul lor; când nu se ajută, pe Mine Mă gonesc şi Mă lasă în suferinţă. Tu nu ştii să faci multe, dar ai văzut că ai putut ajuta trei oameni într-o zi cu meseria ta? Fă aşa şi de acum înainte, căci vei ajunge în Raiul Meu!

(după predica pr. Ioan I. Popescu)

VIII. Evaluarea

- Enumeraţi câțiva dintre talanţii pe care vi i-a dat Dumnezeu. Gândiţi-vă la ce puteţi face pentru a nu-i "îngropa". (dezbatere)

IX. Activitatea suplimentară

Povestiţi în scris pilda talanţilor şi semnificaţia ei, pe scurt.

X. Încheierea

Rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova