Psalmii in versuri
|
|
Mirela
Șova
|
Psalmul
125
Când am fost scoşi din robie,
Ne-am umplut de bucurie.
Domnul ne-a dat,
Ne-a mângâiat!
Am grăit cu veselie,
Plini de mare bucurie.
Neamuri au spus
Că Tu ne-ai scos!
Lucruri mari El a făcut,
Bucuria ne-a umplut.
Doamne, ne-ntoarce
Vremuri de pace!
Cum întorci pâraiele
Şi le reverşi apele,
Din grea robie
La veselie!
Cei ce lacrimi odrăslesc
Bucuria o găsesc.
Vor semăna,
Vor secera!
Merg şi plâng, lacrimi - seminţe,
Vin culegând biruinţe:
Snopi - bucurii,
Scoşi din robii!
Psalmul
126
De n-ar zidi Domnul casa,
Imediat s-ar ruina;
De n-ar păzi El cetatea,
În zadar aţi priveghea!
Voi, cei ce pâinea durerii
O mâncaţi plini de suspin,
Degeaba deschideţi ochii
Dimineaţa, spre nou chin.
Şi degeaba toată ziua
Ostenind vă tot trudiţi,
De nu v-ar da Domnul clipa
Somnului, - celor iubiţi.
Fiii sunt daţi de la Domnul,
Moştenire şi săgeţi;
De ei, bucură-se omul
Care e tânăr şi drept.
Fericit acel părinte
Care are mulţi copii.
Când vrăjmaşului deschide,
Va fi-nconjurat de fii.
Psalmul
127
Fericiţi aceia ce se tem de Domnul
Şi umblă în viaţă pe al Său făgaş.
Ei îşi vor culege, chiar prin trudă, rodul,
Doamne, -n fericire Tu le faci lăcaş!
Femeia ta este vie roditoare;
Fiii tăi, vlăstare de tânăr măslin.
De te temi de Domnul, casa ta-i o floare,
Împrejurul mesei toţi cei dragi îţi vin.
Binecuvântarea cade peste tine,
Teme-te de Domnul şi bine-ţi va fi;
El îţi va trimite numai zile line,
Din Sion te vede şi te va păzi.
Bunătăţi din ceruri îţi va dărui!
Vei vedea pe fiii fiilor tăi dragi,
Teme-te de Domnul; viaţa ţi-o împaci!
Psalmul
128
Din fragedă tinereţe,
Păcătoşii m-au luptat.
În loc să îmi dea bineţe,
Cu rele m-au încercat.
Lovitu-m-au pe la spate
Cu nelegiuirea lor.
Nu m-au tras înspre păcate,
Domnul mi-a dat ajutor!
El supus-a păcătoşii,
I-a-ntors şi i-a ruşinat;
Tăiaţi au fost mincinoşii
Şi ca iarba s-au uscat.
Ca buruiana inutilă,
Ca fân nefolositor,
Ajung cei răi, fără milă
De la Domnul Ziditor!
Pentru c-au urât Sionul,
Ei pierdut-au orice bun:
Mana milei de la Domnul,
Binecuvântarea Lui.
Psalmul
129
Din adâncuri am strigat
Către Tine, Doamne!
Sufletul s-a-nfiorat,
Dându-Ți glas în taină...
Pleacă-Ţi mila şi m-auzi,
Cu urechea, Doamne;
De rugă să nu Te-ascunzi,
Când vin înspre Tine!
De Te uiţi doar la păcat,
Cine nu greşeşte?
Doamne, Tu eşti îndurat,
Mila-Ţi prisoseşte.
Eu aştept cuvântul Tău,
Dar spre al meu suflet,
Pentru Sfânt Numele Tău,
Aripă şi zâmbet.
Sufletul în Dumnezeu
Mult nădăjduieşte.
De cu zori sperat-am eu,
Până noaptea creşte.
Zorii zilei să-i închini,
Rugii, Israele;
El de milă este plin,
Ne scapă de rele.
Din orice păcat adânc
Poate să ne scoată.
Înspre mila Lui m-avânt,
S-ajung fără pată.
Psalmul
130
Doamne, inima nu mi-am mândrit,
Iar privirea nu mi s-a trufit;
După lucruri mari nu am umblat,
Mai presus de mine n-am cătat...
Dimpotrivă, eu m-am umilit,
M-am smerit, cu suflet urgisit,
Ca un prunc de maică înţărcat,
Astfel de răsplată eu mi-am dat.
Israel în Domnul să se-ncreadă,
Pururea de-a dreapta lui să-L vadă!
Pentru a lectura Psalmii următori, click aici.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova