Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Psalmii 105 - 108

Psalmii in versuri
profetul-David.jpg
Mirela Șova  
Psalmul  105

 


Lăudaţi pe Domnul Cel din ceruri,

Lăudaţi-L, că-i milos şi bun;

Oamenii nu au destule guri

Să Îl laude pe-al lor Stăpân...


Fericiţi sunt cei ce fac dreptate

În tot locul şi în toată vremea;

Cu bunăvoirile-Ţi înalte

Să nu ne laşi, Doamne, -n părăsire!


Să-Ţi umpli de bunătăţi poporul,

Ca să tresăltăm de bucurie,

Doamne, doar Tu eşti Izbăvitorul,

Ce ne-ai scos părinţii din robie!


Dar noi am greşit, ca şi străbunii,

Am făcut păcat în faţa Ta.

Ei n-au înţeles mila minunii,

Noi, la fel. Doamne, nu ne certa!


Domnul a făcut cărări prin mare,

Ca să treacă cei scoşi din Egipt;

Dar în urma lor, cu-nfricoşare,

Ape despicate se închid...


Şi-au pierit în apă egiptenii,

Oşti fără de număr adunate.

Deci Ţi-au mulţumit atunci străbunii,

Însă iute au uitat de toate!


Căci Te-au ispitit cu a lor poftă,

Cerând apă în locuri pustii.

Tu le-ai dat pe loc apă din stâncă,

Dar pământul i-a-nghiţit de vii...


Şi focul i-a ars pe cei nemernici,

Ce pe blândul Moise-au mâniat;

Către Domnul, ei n-au fost cucernici,

La idol de aur s-au plecat.


Au uitat pe Domnul, Făcătorul,

Pentru chip de aur, de viţel,

Au uitat cine-i Izbăvitorul,

N-au cerut iertare de la El!


Şi-ar fi nimicit întreg poporul,

De nu ar fi fost El îmblânzit

De alesul Moise, rugătorul,

Pentru care El i-a miluit.


Şi aşa au tot cârtit străbunii,

N-au vrut în pământ făgăduit,

N-au dorit victoria minunii,

Iar cuvântul I-au dispreţuit...!


L-au întărâtat peste măsură,

Iar El i-ar fi omorât pe toţi;

A stat Finees ca o armură,

S-a rugat pentru fii şi nepoţi.


Iar L-au amărât pe Cel din ceruri,

Cu neascultare I-au răspuns,

Idolilor au fost slujitorii,

Pentru zei, ei fiii şi-au răpus.


N-au luptat cu popoare păgâne,

Ci cu ele s-au amestecat;

Cine răutatea lor va spune,

C-au vărsat sânge nevinovat?


Atunci Domnul, cuprins de mânie,

Urând neamul Său cel răzvrătit,

I-a dat străinilor, spre robie,

Şi aşa cei răi i-au asuprit.


Iar şi iar L-au supărat pe Domnul,

Care de multe ori i-a iertat;

Care le-a împuţinat necazul,

Ori de câte ori ei L-au rugat.


Domnul le-a vărsat milă prea multă

Părinţilor noştri cârtitori;

Doamne, pe noi, fiii, ne ascultă,

Şi-Ţi vom fi pe veci mulţumitori!

 

Scoate-ne din orice grea robie

Şi-Ţi vom zice: „Amin" numai Ţie!



 

Psalmul  106


Lăudaţi pe Domnul,

Izbăvit-a omul!

Mila Şi-o întinde,

Nimeni n-o cuprinde.


Pe cei mântuiţi

I-a făcut uniţi,

Din nord şi din est,

Din sud şi din vest.


Pe cei rătăciţi,

Flămânzi, pustiiţi,

I-a scos din necaz

Domnul cel viteaz!


Drum le-a arătat,

Bun pentru urmat.

Lăudat să fie,

Pentru veşnicie!


Fie lăudat,

Că ne-a ajutat,

Cu milă, minune,

Lumină în lume.


El ne-a adăpat

Suflet însetat;

Domnul ne-a hrănit

Suflet flămânzit.


El a luminat

Om întunecat.

Viaţa dăruieşte,

Moartea o goneşte!


Cei ieri umiliţi,

Osteniţi, slăbiţi

Au strigat spre El,

Fii din Israel;


Căci n-au ascultat

Sfatul de El dat.

Dar când L-au strigat,

El nu i-a uitat!


Le-a rupt umilinţa,

Le-a dat biruinţa,

Lăudat să fie

Domnul, pe vecie!


Fie lăudat,

Că ne-a ajutat,

Cu milă, minune,

Lumină în lume.


El a frânt zăvoare,

Să ne dea scăpare.

Vine să dezlege

Din fărădelege.


Cei căzuţi în rele,

Chinuiţi de ele,

Strigând, L-au chemat

Şi i-a vindecat.


Le-a trimis Cuvântul

Şi le-a ars păcatul.

Lăudat să fie,

Pentru veşnicie!


Fie lăudat,

Că ne-a ajutat,

Cu milă, minune,

Lumină în lume.


Daţi-I jertfă mare:

Laudă, cântare,

Vestiţi ce-a făcut

De la început!


Pescarii-au văzut

Cum El a putut

Să stârnească vânturi,

Să înalţe valuri.


S-au temut întruna,

Când le-a dat furtuna.

Mult s-au tulburat

Şi s-au clătinat.


Atunci L-au chemat

Şi El i-a scăpat.

Valuri au tăcut,

Vânturi n-au bătut.


Ei s-au veselit,

Că s-au liniştit

Ape zbuciumate

Şi întărâtate.


Fie lăudat,

Domnul, ne-ncetat,

Că ne-a ajutat,

Mila Sa ne-a dat!

Milă şi minune,

Lumină în lume.


Să Îl lăudaţi,

Să Îl înălţaţi,

Cu mic şi cu mare,

Toţi, în adunare!


El poate preface

Şi poate desface

Râul în loc sterp,

Raiul în deşert.


Nu din răutate,

Ci pentru păcate.

Dar El poate face

Şi poate preface


Pustiul în apă,

Unde se adapă

Cei săraci, flămânzi,

La suflet plăpânzi.


Şi-au zidit cetate,

Au strâns multe roade,

Şi-au înmulţit neamul,

Şi-au uitat aleanul.


Dar, după o vreme,

Iar au a se teme,

Iar le-a dat tristeţe,

Necaz şi dispreţ.


Numai cel ce-i drept,

Bun şi înţelept,

Va fi izbăvit

Singur, veselit.


Dar cel păcătos

Nu e bucuros.

Va fi judecat

Şi împuţinat.

Omul care este înţelept,

Va şti că Domnu-i milos şi drept!

 



Psalmul  107


Am inima pregătită

De cântare nesfârşită;

Voi cânta, voi lăuda

Pe Domnul, cu inima!


Trezeşte-te, alăută,

Deşteaptă-te-n zori şi cântă!

Scoală-te din somn, psaltire,

Ca să cânţi fără oprire!


Cânta-Te-voi între neamuri,

Te măresc, Doamne, în vremuri,

C-ai mărit mila nespus

Şi-adevărul Tău de sus.


Înalţă-Te peste ceruri,

Arată-Te peste neamuri,

Desfăşoară-Ţi slava Ta,

Să ne bucurăm de ea!


Mântuieşte-mă de-a dreapta

Şi auzi-mi toată şoapta!

Domnul a grăit aşa:

„ - Da, Eu Mă voi înălţa,


Ţara o voi măsura

Şi-o voi împărţi pe ea;

Efraim - sprijinitor,

Iuda e legiuitor;


Alte neamuri voi supune,

Căci sunt popoare păgâne. "

Cine, oare, -o să ne poarte

În cetatea de departe,


Pe noi, ce-am fost lepădaţi,

De Dumnezeu aruncaţi?

Ieşi, Doamne, cu-a noastră oaste

Din necazuri Tu ne scoate!


Dă-ne nouă ajutor,

Că Tu eşti Izbăvitor!

Salvarea nu-i de la om,

Ci de la al nostru Domn.


Cu Tine vom birui,

Duşmanii vom nimici!




Psalmul  108


S-au deschis asupra mea dureri,

Vorbe grele, aspre, de vicleni,

Ură de vrăjmaşi m-a-mpresurat.

Doamne, să Te laud, n-am uitat!


Eu mă rog, mă rog, fără oprire,

Ei spun vorbe fără de iubire;

Rele-mi pregătesc cu multă ură,

De iubirea mea nu se îndură.


Doamne, dă-le faptă cu răsplată,

Rugăciunea lor, neascultată,

Osândiţi să fie pentru fapte,

Cu zile puţine şi deşarte!


Slujba să şi-o piardă şi să moară,

Copiii - orfani, cerşind pe-afară,

Fără casă, fără miluire;

Să nu aibă-n nume pomenire.


Iar părinţii lor, cei vinovaţi,

Să fie de Domnul neiertaţi.

Ei n-au făcut milă pe pământ

Şi l-au chinuit pe cel plăpând.


Pe sărac, smerit, l-au urgisit,

Pân' la moarte ei l-au chinuit;

Au iubit blestemul - şi-l primesc.

Binecuvântarea n-o-ndrăgesc.


S-a lipit blestemul de cei răi,

Ca o haină i-a-mbrăcat pe ei,

I-a pătruns în suflet şi în os,

Nu s-a mai dat niciodată jos.


Aşa să păţească cei vicleni,

Care îmi aduc răni peste răni,

Cu vorbe urâte şi ocări,

Cu minciuni, fără vreun adevăr!


Doamne, miluieşte-mă pe mine,

Nu mă lăsa singur, de ruşine,

Bună este mila Ta, în veac,

Iar eu sunt sărman, Doamne, sărac...


Izbăveşte-mă, m-am tulburat,

Ca o umbră sunt în tremurat,

Postul m-a slăbit, m-a istovit,

Iar ei tot mai mult m-au prigonit.


Ajută-mă, Doamne, Dumnezeu,

Ca să mântuieşti sufletul meu,

Să vadă vrăjmaşii că-s al Tău,

Să primesc mila Ta, Doamne, eu!


Ei vor blestema; Tu vei mări,

Se vor ruşina; m-oi întări.

Se vor îmbrăca doar în necinste,

Învelindu-se cu haine triste.


Iar eu, vesel, Te voi lăuda

În mulţime, pentru mila Ta,

Că mi-ai stat de-a dreapta, m-ai voit,

Fiind prigonit, m-ai mântuit!

 

Pentru a lectura Psalmii următori, click aici!


 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article