Psalmii 87 - 90

5 Août 2008, 21:33pm

Publié par Mirela

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,

Ziua strig şi noaptea iarăşi strig mereu,

Înaintea-Ţi, Doamne, cu dor mă-nchin eu,

Să-Ţi ajungă, -în ceruri, cererile mele,

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele!

Nu-nchide urechea când mă rog spre Tine,

Am poveri în suflet, care mă dobor,

Plecându-mă, iată, spre iad mă cobor,

Şi am fost dat morţii. Sunt singur pe lume...

Apleacă-Ţi urechea când mă rog spre Tine!

Am ajuns să semăn cu un om rănit,

Închis într-o groapă şi năpăstuit,

Singur, viu în moarte, de toţi părăsit,

Lepădat de Tine, tare chinuit...

Viu şi mort deodată, de toţi părăsit!

Lângă umbra morţii stau şi mă topesc,

În întunecime singur m-au lăsat,

Cu toată mânia Te-ai întărâtat,

Bunii mei prieteni nu mă mai cunosc.

Lângă umbra morţii, singur, mă topesc!

M-au închis în groapă, să nu pot ieşi,

Suferinţa-n lacrimi ochii mi-a slăbit,

Am strigat spre Tine, Doamne, ostenit,

Toată ziua, Doamne, mila-Ţi voi cerşi,

Că-s închis în groapă, să nu pot ieşi!

Cui faci Tu minune? Celui deja mort?

Cine Îţi va spune mila către toţi?

Aştepţi să se scoale, spre slavă, cei morţi,

În mormânt, s-arate mila Ta, de pot?

Cui faci, deci, minune? Celui deja mort?

Cel din iad vesti-va adevărul Tău?

Sau la întuneric, va putea vedea

Toată frumuseţea şi dreptatea Ta?

Va vedea minunea, cel căzut în hău?

Cel din iad va spune adevărul Tău!?

Dar eu către Tine, Doamne, am strigat

Şi de dimineaţă, cu rugă Te chem,

Ca să nu mă lepezi, Doamne, căci mă tem;

De ce-Ţi întorci faţa, Doamne; m-ai uitat?

Nu-Ţi întoarce faţa, Doamne, am strigat!

Sunt sărac şi foarte, foarte ostenit...,

Chiar din tinereţe am fost copleşit.

M-au slăvit o vreme, dar eu m-am mâhnit,

Am venit spre Tine cu suflet smerit.

Sunt sărac şi foarte, foarte ostenit...

Cu înfricoşare m-ai cutremurat,

Cu mânia-Ţi mare, Tu m-ai tulburat,

Precum vine apa, m-au înconjurat,

M-au cuprins deodată şi m-au sfărâmat.

Cu mânia-Ţi mare, Tu m-ai tulburat!

Ai gonit din preajma mea orice vecin,

Orice cunoştinţă - sunt ca un străin...

Nimeni nu a putut reda cu atâta profunzime şi cu atâtea nuanţe durerea sufletească a Mântuitorului răstignit, cum a făcut-o Psalmistul David - atât în acest Psalm profetic, cât şi în alţii, de mai sus sau care vor urma.

Psalmul 88

Voi cânta mereu, mereu

Milele lui Dumnezeu!

Voi vesti neamului meu

Mila, adevărul Tău.

Căci ne-ai spus, că mila Ta

Veşnic ne va lumina;

Adevărul se măreşte

Şi în cer se întăreşte.

Domnul nostru a jurat

Către David împărat

Că-i va ocroti poporul,

Tronul şi moştenitorul.

Sfinţii Tăi, în adunare,

În ceruri aduc cântare,

Lăudând fără-ncetare

Minunile Tale, Doamne!

Nimeni nu este ca Tine,

Stând pe nori, la înălţime,

Şi de sfinţi înconjurat,

Strânşi cu toţii pentru sfat.

Fiii lui Dumnezeu sunt

Sfinţii de pe-acest pământ.

Domnul e-nfricoşător

Când Se-arată sus, pe nor.

Doamne al puterilor,

Adevărul sfinţilor,

Cine e asemeni Ţie?

Cine are-a Ta tărie?

Tu îndupleci toată marea

Şi îi potoleşti mişcarea.

Umileşti pe cei trufaşi,

Risipeşti pe-ai Tăi vrăjmaşi.

Eşti Stăpânul cerului,

Ziditor pământului.

Toată lumea e făcută

Prin a Ta putere multă.

Doamne, Tu, ca Împărat

Pe un tron eşti aşezat;

Dreapta Ta ţine puterea,

Tot pământul, lumea, marea!

Tu conduci doar cu dreptate

Şi vii să faci judecată.

Trimiţi înaintea Ta

Adevărul şi mila.

Iar cei care le primesc

Şi pe Tine Te cinstesc

Au strigăt de bucurie

Şi-Ţi aduc laudă Ţie!

Faţa Ta îi luminează

Iar mâna Ta îi înalţă -

Sus, la tronul de dreptate,

Tu de bine le faci parte.

Sfântul lui Israel este

Domnul ce ne ocroteşte,

Împăratul cel puternic,

Judecătorul cel vrednic.

Tu ai zis către cei sfinţi

Că pe David îl ajuţi.

L-ai ales chiar din popor,

L-ai uns, l-ai pus rege lor.

David va fi ocrotit

De duşmanul înrăit.

Iar ca David, noul Rege,

Care pe David întrece,

Cel mai mare Împărat,

De milă înconjurat,

Va spune lui Dumnezeu:

„Tu eşti, Doamne, Tatăl Meu."

Adevărul cu El este,

Legea, El o împlineşte;

Poporul Lui n-are moarte

Şi de milă are parte.

Dacă fiii Regelui

Părăsi-vor calea Lui,

Dacă bine n-or umbla

Şi Legea vor încălca,

Domnul le va da pedeapsă

Pentru viaţa păcătoasă.

Dar mila nu-Şi va întoarce,

Ci va face cu ei pace!

Neamul lui David rămâne

Să lumineze în lume;

Neamul Regelui ce vine

Nu ajunge de ruşine.

Tronul Împăratului -

Strălucirea soarelui;

Ca o lună sus, pe cer,

E Sfântul lui Israel.

Atunci, de ce-ai lepădat,

Doamne, pe-al Tău Împărat?

Unsul Tău e ocărât,

Jefuit şi doborât.

Vrăjmaşii Lui se înalţă,

Plini de veselie-n viaţă,

La război n-are putere,

Scaunul de Rege piere...

Psalmul 89

Din neamul nostru, Doamne, ai venit,

Scăpare Te-ai făcut, ne-ai mântuit.

Eşti dinainte să fi fost pământul,

Eşti veşnic Tu, nemuritor eşti Tu!

Nu ne lăsa de tot în umilinţă,

Doamne cel veşnic, ai îngăduinţă!

Mia de ani Ţie Ţi s-a părut

Ca ziua cea de ieri, care-a trecut.

Se duce vremea, dimineaţa este

Ca iarba ce la soare se păleşte.

Trec anii, se duc dimineţi şi seri

Şi timpul nostru se transformă-n ieri...

Ne-a tulburat mânia Ta cea mare,

Păcatul nostru e la arătare,

Ce e ascuns, Tu scos-ai la lumină

Şi viaţa noastră toată e... o vină.

Zilele noastre s-au împuţinat,

Mânia Ta ne-a stins şi ne-a uscat,

Ca pânza de păianjen ne e viaţa,

Nu ştim: vedea-vom, oare, dimineaţa?

Vreo şaptezeci de ani avem de trai,

Celor puternici, zece le mai dai,

Peste optzeci de ani cine trăieşte

Se osteneşte şi se chinuieşte...

Ne trece viaţa, noi ne ofilim

Şi sub mânia Ta cu toţi pierim...

Dă-ne în minte sfatul înţelept,

Ca traiul, cât mai e, să fie drept!

Cât vei mai sta departe de noi, Doamne?

De ce Te-ntorci cu spatele la oameni?

Noi suntem însetaţi de mângâiere,

De mila Ta, ce-alină în durere!

Şi veseli ne-am trezit în dimineţi,

Ne-am bucurat, văzut-am că ne ierţi,

Am înţeles de ce ne-ai dat şi rele:

Ca tot păcatul nostru să se spele!

Acum priveşte-ne şi ne arată

Prin mila Ta, calea cea îndreptată,

Pe care să păşim noi şi copiii,

Scăldaţi în raza Ta, fii ai luminii!

Psalmul 90

Cine se încrede în Domnul cel Sfânt,

Primeşte din ceruri acoperământ:

Paza, ajutorul Domnului ceresc,

Care, pe acela, de rău îl feresc.

El putea-va zice: „Domnul e scăpare,

Deci în El voi pune-a mea nădejde tare."

Şi din orice cursă va fi izbăvit,

De cel ce vânează, ce l-a urmărit.

Domnul te umbreşte cu a Lui aripă

Şi, plin de nădejde, nu vei avea frică;

Adevărul - armă ce te înconjoară,

Nu te va atinge săgeata ce zboară.

Nici noaptea, nici ziua, nimic nu păţeşti,

Nici de boala gravă nu te molipseşti,

Chiar dacă în jurul tău cad mii şi mii,

Tu ai ocrotire, fără grijă fii!

Vei vedea pe Domnul cum face dreptate

Şi cum pedepseşte pe cei răi, în toate;

Tu ţi-ai pus nădejdea în Cel Preaînalt

Şi El te ajută, de rău te-a scăpat.

Domnul porunceşte îngerilor Săi

Să te ocrotească pe-ale tale căi;

Îţi feresc piciorul de împiedicare,

Vei călca pe şarpe, pe-orice fiară mare!

- M-a ştiut pe Mine, zice Dumnezeu,

Mi-a întins nădejdea; îl voi scăpa Eu.

Va striga spre Mine şi-l voi auzi,

La greu sunt cu dânsul şi îl voi slăvi.

Din orice necazuri îl voi înălţa

Şi el o să vadă mântuirea Mea.

Lungime de zile îi voi dărui,

Pentru ca în pace să poată trăi!

Domnul te umbreşte cu a Lui aripă

Şi, plin de nădejde, nu vei avea frică!

Pentru a lectura Psalmii următori, click aici!

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Psalmii in versuri

Mirela Șova

Commenter cet article