Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Psalmii 75 - 78

Psalmii in versuri
Mirela Șova  
Psalmul  75

 


Domnul Dumnezeu e cunoscut

În Iudeea şi în Israel.

Căci locaşul Său a fost făcut

În Sion; şi-L laudă pe El.


În cetatea păcii locuieşti,

În Ierusalimul cel vestit,

Orice armă Tu aici zdrobeşti

Iar lumina Ta a strălucit.


Cei neînţelepţi s-au tulburat,

Cei războinici au încremenit,

Călăreţii n-au înaintat.

Împotriva Ta, cine-a-ndrăznit?


Tu eşti Domnul înfricoşător,

Cu mânie Tu Te-ai ridicat,

Pentru a fi Drept Judecător,

Iar pământul tot Ţi s-a plecat.


Şi din cer dreptate ai făcut,

Mântuire dând omului blând;

Dintre toate, Ţie Ţi-a plăcut

Ca omul să Îţi dea slavă-n gând.


Dacă aţi făgăduit ceva,

Nu uitaţi că ştie Dumnezeu.

Împliniţi-le, spre slava Sa,

Ca să nu vă strângeţi păcat greu!


Dumnezeul nostru, de temut,

Daruri a primit, că-i Împărat;

Doar El moartea-n mână a ţinut,

Regii lumii s-au înspăimântat.


Ceasul morţii împăraţilor

E la voia Lui, nu la a lor.


 

 

Psalmul  76


Cu glasul meu, eu am strigat

Şi-ndată Domnul m-a aflat.

Cu glasul meu,

Spre Dumnezeu!


Când de necaz m-am supărat,

Pe Domnul meu L-am căutat;

Şi m-am rugat

Neîncetat!


Şi zi, şi noapte m-am rugat,

Sufletul nu s-a mângâiat.

Cu gândul meu,

La Dumnezeu!


De mine somn nu s-a lipit,

Iar ruga mea n-a contenit.

Cutremurat,

M-am tot rugat!


Şi gândul mi s-a dus departe,

Spre tot trecutul; era noapte:

M-am frământat,

M-am întrebat:


- În veci, eu voi fi lepădat?

De mila Lui, înstrăinat?

Şi ai mei fii?

Şi-ai lor copii?


Îşi va închide îndurarea?

Îşi va ascunde-n veci iertarea?

Mă va uita?

Mă va lăsa?


Acum de-abia pun început

Al drumului de străbătut.

Mi-a arătat

Şi m-am schimbat.


Căci Domnul mi-a adus nădejde,

Că, pe cel bun, îl miluieşte.

Voi fi şi eu

Pe drumul Tău.


Şi-am cugetat la ce-ai făcut,

De la al lumii început.

Numai minuni

Cu răi şi buni.


Cel sfânt se află-n calea Ta

Şi pe el nu-l vei lepăda.

Sfinţenia

E mila Ta.


Te laud: Tu eşti Dumnezeu,

Care ne faci minuni mereu.

Puternic eşti,

Ne izbăveşti.


Când Te-au văzut, s-au tulburat

Apele; s-au înspăimântat;

Drum prin mare,

De scăpare.


Moise şi Aaron ne-au povăţuit

Înspre pământul cel făgăduit.


La finalul Psalmului, se aminteşte de minunea trecerii evreilor prin Marea Roşie, când erau urmăriţi de egipteni şi când apele s-au dat în lături, făcându-se drum printre ape.




Psalmul  77


Luaţi aminte, scump poporul meu,

La cuvintele ce vă spun eu;

Urechile voastre le plecaţi,

Graiurile mele ascultaţi.


Vă voi povesti ce s-a-ntâmplat

În trecutul nostru-ndepărtat;

Ce-ai noştri părinţi ne-au învăţat

Şi ce a rămas de neuitat.


Voi vesti ce Domnul a făcut,

Minunile Sale din trecut,

De când a pus rege în popor,

Să Îi fie-n toate-ascultător.


Tot ce-a poruncit să se păstreze,

Să se ştie şi să se lucreze

Ca să se vestească ne-ncetat,

Iar Domnul să fie lăudat!


Doar aşa, fiii ce se vor naşte

Vor putea pe Domnul a-L cunoaşte,

Ca să nu semene cu părinţii,

Îndărătnici, răzvrătiţi  şi răi.


Pentru că părinţii au uitat

Domnul cât de mult i-a ajutat;

Nu au vrut să umble-n Legea Lui,

Au întors spatele Domnului...


Au uitat că le-a despicat marea,

Pentru a le netezi cărarea:

Apele stătut-au ca un zid,

Astfel pe ei Domnul i-a păzit!


Au uitat cum i-a scos din Egipt,

Au uitat din cer cum i-a hrănit,

Au uitat norul cel răcoros,

Ce i-a ferit ziua, prea milos,


Şi-au uitat cum noaptea-i lumina

Domnul, să le-arate calea Sa;

Cum le-a dat apă din piatră seacă,

Pentru ca lor setea să le treacă.


Ei au ispitit pe Dumnezeu,

Cerând pâine, masă în pustiu.

Dar s-a supărat Domnul pe ei,

Văzându-i aşa de orbi şi răi,


I-au aprins mânia Domnului,

Căci nu au crezut vorbele Lui;

Deci le-a dat mâncare îngerească,

Cărnuri, păsări şi mană cerească,


Iar ei au mâncat, s-au săturat,

Cu tot ce-au poftit s-au desfătat.

Dar când nici cu gândul n-au gândit,

Domnul, mulţi din ei, a osândit.


Şi ucişi au fost cei săturaţi

Şi în necredinţă afundaţi;

Însă nici atunci nu s-au temut,

Ci păcătuit-au ... şi mai mult!


Zilele lor s-au topit, s-au stins,

Căci deşertăciunea i-a cuprins.

Frica i-a întors la Dumnezeu,

Dar apoi au revenit la rău.


Ei L-au înşelat nemăsurat,

Iară Domnul mult i-a îndurat.

Şi-a întors mânia şi urgia,

Răbdându-le nestatornicia.


Şi-a adus aminte că oricine

Este îndărătnic înspre bine.

Cât L-au amărât, L-au mâniat,

În pustiu, cât L-au întărâtat!


Au uitat că i-a scos din robie,

Izbăvirea Lui n-au vrut s-o ştie;

Că a făcut în Egipt mari semne,

Ca şi egiptenii să se teme:


El schimbat-a râurile-n sânge;

Le-a trimis tăuni, să îi mănânce,

Cu broaşte din cer i-a prăpădit,

Cu lăcustele i-a copleşit.


Grindina şi piatra i-au bătut;

Egiptenii tot nu s-au temut.

Deci le-a dat îngeri nimicitori,

Care-au fost aspru pedepsitori:


Dobitoacele lor le-au dat morţii,

Întâii-născuţi n-au mai fost vii.

Doar atunci poporul Său, evreu,

A văzut că mare-i Dumnezeu.


El Şi-a scos poporul şi l-a dus

În pustiu, ca pe-o turmă l-a pus

Şi i-a dat nădejde neclintită,

Să aibă inima întărită.


Iar pe egipteni i-a cuprins marea!

Domnul nu le-a dăruit iertarea,

Căci au urmărit poporul Lui,

Că să-l întoarcă din drum, hai-hui.


Evreii ajuns-au la Sinai,

Avându-L pe Domnul în alai;

Lor popoarele li s-au supus,

Calea li s-a netezit de sus.


Chiar şi-atunci, ei au călcat porunca,

Având inimile tari ca stânca;

Ca părinţii lor s-au răzvrătit,

Arătându-şi sufletul sucit.


Israel la idoli s-a-nchinat,

Iar Domnul din cer S-a mâniat,

Pe poporul Lui l-a părăsit,

În cortul cel sfânt n-a locuit!


A lăsat duşmanii să-i învingă,

Ca înfumurarea să le-o stingă.

Sabia şi focul au lovit

Pe poporul Lui, cel urgisit.


Preoţii lor au căzut ucişi,

De ocară toţi au fost cuprinşi;

Domnul S-a trezit ca dintr-un somn

Şi le-a arătat că El e Domn.


Dumnezeu atunci a lepădat

Urmaşii ce Iosif i-a lăsat;

Spre Sion Şi-a întors faţa Sa

Şi spre seminţia lui Iuda.


Şi-a zidit locaş în locul sfânt,

Domnul locuit-a pe pământ;

Şi-a ales pe David, împărat,

Din păstor, în rege preschimbat.


Un păstor cu inima curată,

Fără nedreptate, nepătată,

A ajuns să păstorească, el,

Pe poporul sfânt, pe Israel.


Cu înţelepciune i-a condus

David, regele de Domnul uns.


Se povestesc în acest Psalm marile evenimente din istoria poporului Israel: minunile pe care le-a făcut Domnul cu ei şi cu egiptenii, ca să-i izbăvească pe evrei din robia Egiptului; drumul poporului ales în pustiu; minunile din pustiu şi nerecunoştinţa poporului faţă de Dumnezeu; până la intrarea în Ţara Făgăduinţei şi înscăunarea lui David, rege, în Muntele Sion. Toate acestea s-au amintit, pentru ca urmaşii evreilor şi toţi cei care vor asculta povestea să nu repete greşelile poporului ales - care, deşi a văzut atâtea minuni ale Domnului, s-a închinat la idoli şi a cârtit.




Psalmul  78


Doamne, cei străini ne-au cotropit,

Întinând pământul moştenit!

Chiar şi-n locul Tău cel sfânt s-au dus,

Din Ierusalim, când au pătruns.


Şi ne-au ruinat, ne-au omorât,

Cu ocara lor ne-au amărât,

Păsările ne-au ciugulit morţii,

Ne-au mâncat fiarele cuvioşii.


Sângele poporului se varsă

Ca o apă care se revarsă!

Până când mânia Ta se-aprinde

Şi batjocorirea ne cuprinde?


Pedepseşte-i pe cei fără frică,

Ce nu Te cunosc, ce se ridică

Împotriva Ta, Doamne, şi-a noastră,

Care-au venit să ne pustiiască.


Iartă-ne pentru ce am greşit,

Pentru ce, demult, am săvârşit,

Căci am sărăcit în miluire;

Dă-ne marea Ta milostivire!


Ajută-ne, Scump Mântuitor,

Izbăveşte, Doamne, -al Tău popor,

Ca numele Tău să se slăvească,

Iar păcatul să ne părăsească.


Nu cumva, păgânii, deci, să zică:

Unde-i Domnul lor, la Care strigă?

Arată-Ţi puterea, să Te vadă,

Îndrăznirea mândră să le scadă!


Ne răzbună sângele vărsat,

Pentru numele Tău minunat;

Iar suspinul celor umiliţi

Şi al fiilor celor robiţi


Să se urce la mărirea Ta,

Cu sprijinul Tău, să putem sta.

Înşeptit să-i pedepseşti pe cei

Ce ne-au ocărât pe noi; căci ei


Şi pe Tine Te-au vorbit de rău,

Nu Te-au slăvit că eşti Dumnezeu.

Iar noi, oile păşunii Tale,

Vom veni cu toţi pe a Ta cale,


Şi ne vom mărturisi păcatul,

Slăvindu-Te, ca pe nimeni altul.

 

Pentru a citi Psalmii urmatori, click aici!


 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article