Lenea. Lumea

3 Août 2008, 18:18pm

Publié par Mirela

Lenea

De începe omul să fugă de voile lui și să părăsească păcatele lui și aleargă la Dumnezeu, lenevia (plictiseala) e cea dintâi care îl războiește, voind să-l întoarcă iarăși la păcatele lui. Pentru aceasta e nevoie de osteneală trupească, care duce la înfrânare și la îndreptare spre Dumnezeu, mulțumind omul lui Dumnezeu și considerând că „eu nu pot, dar Tu ești ajutorul meu din neam în neam."

Bărbăția inimii este un ajutor dat sufletului de a fi după Dumnezeu, precum lenea este un îndemn spre rău.

Patimile se nasc din lene.

Lenevia sporită e maica uitării.

Cel ce lasă păcatele sale și se îngrijește să îndrepte pe altul, se lenevește în cererea cea din toată inima și este lipsit de rugăciunea către Dumnezeu întru cunoștință.

(Ava Isaia Pustnicul)

Pentru a scăpa de lene, fugi de orice curiozitate, ascultă repede orice sfat bun, făcând orice lucru la timpul cerut. Nu-i de ajuns numai a face lucrul ce-l ai de făcut, ci se cuvine a-l face la vremea lui și cu toată sârguința cuviincioasă cerută de calitatea și natura lui esențială, ca să fie făcut cu toată desăvârșirea.

Virtutea opusă lenei e sârguința.

Când începi ceva și te biruie lenea, fă-o ca și cum n-ai avea alta de făcut, zicându-ți că va dura foarte puțin. Cel ce nu lucrează este totdeauna în pofte, cum spune la Proverbe 13, 41. Nu asculta pe diavol, care-ți cere să-i dai lui ziua de azi, iar pe cea de mâine s-o dai lui Dumnezeu.

(Sfântul Nicodim Aghioritul)

Se cuvine să imităm pe robul nostru, soarele. Căci precum acesta nu încetează nicicând să răsară și să strălucească, ci împlinește pururea porunca Stăpânului, așa și noi nu trebuie să vrem să ședem prin nepăsare în întunericul poftelor și al patimilor și, curățindu-ne prin pocăința neîncetată și de fiecare zi, să râvnim să ne întoarcem ca niște fii ai luminii la lumina cea neînserată. Căci așa, strălucind în noi pe Soarele dreptății, ne vom face prin exemplu pentru cei de aproape ai noștri o zi nematerială, un pământ nou și ceruri noi.

(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Lenea = lenevirea la toată fapta bună și mai ales la rugăciune;

= părăsirea pravilei;

= părăsirea rugăciunii neîncetate și a citirii folositoare de suflet;

= neluarea aminte și lipsa de osârdie la rugăciune;

= nepăsarea;

= lipsa de evlavie;

= nelucrarea;

= odihnirea de prisos prin somn, stare în pat, desfătări;

= preumblarea din loc în loc;

= grăirea în deșert;

= uitarea păcatelor proprii;

= uitarea poruncilor lui Hristos;

= negrija;

= furarea minții;

= lipsirea de frica lui Dumnezeu;

= împietrirea;

= nesimțirea;

= deznădăjduirea.

Opusul ei, trezvia.

(Sfântul Ignatie Briancianinov)

Lenea e potrivnică poruncilor lui Dumnezeu, de la ea făcând excepție bătrânii și bolnavii, care nu pot munci.

Din lene se nasc: beția, desfrânarea, taifasurile cele rele, bârfele, desele ospețe, jafurile, jocurile de noroc, certurile, bătăile, luxul de prisos, minciuna, dar și boli trupești, somnul neliniștit.

Pentru a scăpa de lene, să ne gândim că timpul e foarte prețios, că vremea pierdută nu poate fi aflată, că vom da răspuns pentru vremea pierdută în zadar. (Mt. 25, 30; Pilde, 6, 6-11)

(Sfântul Tihon de Zadonsk)

Lumea

Lumea înseamnă a se socoti pe sine trăind numai în veacul acesta.

Lumea este a te lăuda cu cele pe care le părăsești aici.

(Ava Isaia Pustnicul

Prof. Religie Mirela Șova