Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Cuibul refacut

Cuibul refăcut

 




- Astăzi vom face brânzoaice, fiule, că nu am mai făcut de mult!

- Bine, mami, dar să-mi spui și povestea...


- Ei bine, cică a fost odată ca niciodată o scorbură de copac. Ea nu era singură, ci locuită de o pasăre sură, ce cânta mereu a jale. Și așa azi, așa mâine, până când scorbura s-a săturat de jelitul păsării și a rugat-o respectuos să-și mute locuința... unde-o vrea, dar la distanță de cel puțin 20 de copaci de ea.

- Vai de mine, se tângui pasărea, unde să mă mut? Aici e cuibușorul meu, aici m-am învățat! Dar ce s-a întâmplat de mă gonești? Doar te curăț gratuit de gângănii...!

- Păi tu tot stai singură și cânți a jale, îi răspunse arțăgos scorbura, de m-am îmbolnăvit. N-ai soață, n-ai pui..., ce e cu tine?

- Vezi, așa trebuia să întrebi de la început. De ce sunt pasăre singură. Fie, o să-ți dezvălui taina mea, ca să nu mă alungi. Eu am avut, cu ceva timp în urmă, până să mă adăpostesc la dumneata, cuibul meu, cu familia mea, la streașina unei case de oameni pașnici. Din nefericire pentru mine, ei au vândut casa și au plecat... în țările calde, cum plecăm și noi - sau așa am înțeles, s-au dus departe și și-au părăsit cuibul lor - poate ca să nu se mai întoarcă! În locul lor a venit altcineva, care nu agrea cuiburi. Ni l-au stricat. Nu pot să-ți spun mai departe. Puișorii erau prea mici ca să zboare. Noii veniți i-au prins și i-au pus în colivie. Soața mea s-a zburătăcit, înnebunită, prin lume, iar eu am venit aici, să-mi plâng durerea. Dacă și tu mă gonești... Ei, nu mai spui nimic?


Scorbura tăcu preț de câteva ore. De fapt, nu tăcu. Trimise mesaj copacilor pădurii, în limba lor, ca să-i spună unde e soața păsării prea întristate. Află că viețuia, țipând a jale, în altă scorbură..., din cealaltă parte a pădurii... Când vorbi iar pe limba păsării sure, zise:

- Soața ta te așteaptă. Ești singurul care o poate alina. E în scorbura de la... (și-i spuse unde să caute: Copacul alb nr. 5 de la începutul pădurii, sud-sud-est, 65 cercuri, cuib de ciocănitoare, coroană întreagă etc. etc. etc.). Dar nu ca să vă uniți jalea. Reconstruiți-vă cuibul și faceți alți pui. Înainte de a vă găsi un loc nou pentru cuib, verificați la casa voastră veche... Și nu mă mai jeli! Că nu mai pot! Offf!

Nedumerit, parcă începând să înțeleagă și să spere ceva, păsăroiul cenușiu zbură spre cealaltă scorbură, unde își găsi soața, într-adevăr... Jumulită, tristă, slăbită, ofilită, aceasta își murmura jalnicul cânt, de plângere a puilor captivi, a soțului de care nu știa pe unde se zburătăcise, a cuibului... Înduioșat, păsăroiul o opri și-i făcu semn să-l urmeze. Zburară împreună până la fosta lor casă. Acolo... aparent nimic schimbat. Se uitară, se uitară, doar - doar și-or vedea puișorii. Mirare: foștii stăpâni se întorseseră - probabil nu putuseră pleca de tot... cine știe tainele oamenilor? Își puteau reclădi cuibul... și poate... „Numai să nu se răzgândească, să nu plece iar, lăsându-ne pe mâini străine...", mai gândiră păsările, înainte de a cuteza să fie fericite.


Stăpânii reîntorși le salutară. Nu voiau să mai plece. Nici ei, nici păsările de la streașina lor. Puteau sta... nelimitat. Ceea ce păsările și făcură, primindu-și puii înapoi deîndată ce terminară de reconstruit cuibul. Acum cântau de bucurie. Iar scorbura bătrână din pădure se lăuda la suratele ei, zicând:

- Am trăit s-o văd și pe-asta! Cuib reconstruit, păsări cântând cu voioșie, oameni întorși la cuibul... lor!

- Mami, dar povestea de azi a fost mai tristă, mai ales la început... Pe cât de gustoase sunt brânzoaicele pe care le-ai făcut, pe atât am lăcrimat când m-am gândit la suferința păsărelelor!

- Fiule, nu pune la inimă așa de tare. Se întâmplă atât ca oamenii să-și lase cuibul, cât și ca păsările să se trezească fără locuință. Numai că ele, păsările, se întorc mereu la cuibul lor. Uneori, și oamenii. Uneori, și oamenii...

Și-am încălecat pe-un bulb,

Și-am spus povestea cu-n cuib.


De meditat: Merită să-și lași cuibul, pentru orice altceva?

 


 

Spre povești originale (creație Mirela Șova), dați click aici.
Spre povești clasice repovestite, dați
click aici.


 

  Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article