Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Psalmii 37 - 41

Psalmii in versuri
Mirela Șova  
Psalmul 37

 


Doamne, cu a Ta mânie

Să nu-mi faci mustrare mie;

Cu săgeţi Tu m-ai ţintit,

Pentru c-am păcătuit.


În trup nu am vindecare,

Căci Tu ai mânie mare;

Oasele-mi sunt obosite,

În păcate-s chinuite.


E povară grea păcatul,

Mă apasă în tot trupul;

Cine ca mine greşeşte,

Nebunia-l urmăreşte.


În mâhnire, supărare,

Fără nicio alinare,

Zac, mă chinui, mă aplec,

Rodul faptei îl culeg.


Plin sunt de ocări şi boală,

Necazul, să strig, mă scoală;

Suspinarea mea smerită,

Din inima-mi copleşită,

Se ridică înspre Domnul,

Să îmi vadă, El, aleanul.


Doamne, Tu ştii ce doresc,

În suspin mă umilesc;

Inima mi-e tulburată,

Ochii mei nu pot să vadă.


Cei ce-mi erau mai aproape

Acum nu pot să mă scape

De aceia ce-mi vor rele

Şi-mi grăiesc numai de jele.


M-am făcut ca omul surd,

De rele să nu aud;

Stau ca mut şi nu vorbesc,

În grai nu vreau să greşesc.


La prieteni n-am scăpare,

Doar la Domnul meu Cel mare;

Tu m-auzi, spre Tine vin,

De nădejdea Ta sunt plin!


Doamne, Tu să nu mă laşi

Bucurie la vrăjmaşi;

De mi-a şovăit piciorul,

Vrăjmaşii mi-au dat ocolul.


Sunt gata să fiu bătut

Pentru al meu păcat mult;

Voi spune ce am greşit,

Fapta rea eu nu mi-o uit.


Iar vrăjmaşii se-ntăresc,

Sufletu-mi primejduiesc,

Se-nmulţesc şi mă urăsc,

Bine cu rău răsplătesc.


Nu mă lăsa, Domnul meu,

Defăimat de omul rău;

Nu mă părăsi pe mine,

Ia aminte şi-mi fă bine.


Doar Tu mă poţi mântui,

Doamne, nu mă părăsi!




Psalmul  38


Zi de zi m-am străduit

În dureri, să tac;

N-am grăit şi m-am smerit,

Zdrobit, fără leac.


Inima mi s-a aprins,

Nimeni n-a ştiut,

Sufletu-i de foc cuprins,

În durere - mut.


Şi atunci eu m-am rugat:

Doamne, îmi arată

Câte zile Tu mi-ai dat,

A vieţii durată.


Tu eşti Cel ce îmi măsori

Vieţuirea-n lume;

Eu degeaba strâng comori,

Când mor, nu mi-s bune.


Se tulbură în zadar

Omul muritor.

Munca lui ajunge doar

La moştenitor.


Cine-mi dă răbdare-acum?

Domnul Dumnezeu!

Numai Domnul ştie cum

Vieţuiesc şi eu.


De păcat, să curăţeşti

Sufletul meu plâns;

De ocară să-l păzeşti,

Nu mă da spre râs.


Tac şi gura nu-mi deschid,

Ştiu că-s vinovat.

Tu eşti Cel ce m-a zidit,

Nu mă bate-n veac!


Mâna Ta m-a apăsat

Până m-a topit;

Cu mustrări pentru păcat

Tu m-ai pedepsit.


Sufletul meu tremurat

Se zbate-n zadar.

Auzi-mă, Te-am chemat,

Mă rog iar şi iar.


Cererea să mi-o asculţi,

Lacrima să-mi vezi;

Doamne, Tu să nu mă uiţi,

Ca străin pe veci.


Dă-mi a conştiinţei pace

Până moartea să mă-mbrace.




Psalmul  39


Aşteptând, am aşteptat,

Domnul m-a văzut îndat',

Înspre mine S-a plecat,

Rugăciunea mi-a luat,

Auzul Şi-a încordat,

Din noroi m-a ridicat

Şi din groapă m-a sculat!


Am cântat nouă cântare:

Slavă Domnului prea mare;

Mulţi vor avea temere,

Mulţi în Domnul or să spere;

Fericit bărbatul care

Are-n El nădejdea tare,

Fără nicio clătinare.


Bărbatul ce n-a privit

La lucru ne-ngăduit.

Minunile Ţi-ai mărit,

Tu eşti neasemuit.

Doamne, cum Tu ai gândit,

Nimeni nu a îndrăznit.

Vestit-am şi am grăit:


Tu minuni mi-ai dăruit,

Fără să-mi ceri dar jertfit;

Mi-ai dat viaţă pe pământ,

Iar eu vreau să Te ascult;

Legea Ta-n inima mea,

Aşa-Ţi cer, aşa aş vrea.

Eu vestesc dreptatea Ta.


Tu eşti Drept, Adevărat

Şi Mântuitor Înalt.

În mulţime Te-am vorbit

Ca Milos şi Bun fiind,

Dumnezeu adevărat;

Iar Tu, Doamne îndurat,

Să m-ajuţi neîncetat!


Rele m-au înconjurat,

Multe sunt la numărat;

M-a ajuns al meu păcat,

Să văd, m-a împiedicat.

N-ajung firele de păr,

Relele ca să-mi număr,

În iad simt că mă cobor.


Dacă Tu binevoieşti,

Doamne, să mă izbăveşti,

Ia aminte să m-ajuţi,

Pe cei răi să îi înfrunţi

Deodată, ca să cadă

Cei ce sufletul îmi cată.

Să se ruşineze-ndată!


Să se întoarcă din drum

Cei ce-mi vor răul şi-mi spun

Că e bine când greşesc

Şi care mă linguşesc.

Să primească veselirea

Cei ce-Ţi iubesc mântuirea

Şi să Îţi cânte mărirea!


Eu sărac sunt şi sărman,

Însă pe Tine Te am:

Te vei îngriji de mine,

Rău-îl vei întoarce-n bine,

Ajutorul meu,

Apărătorul meu,

Dumnezeul meu,

Vino degrab!




Psalmul  40


Cel ce-n milă e viteaz,

Cu inimă bună,

N-are grijă la necaz -

Domnul îl alină.


Să fie păzit mereu

De Domnul Cel Sfânt;

Fericit de Dumnezeu

Pe acest pământ.


Să nu fie părăsit

La vrăjmaşi pe mână;

Ajutat şi întărit,

Când în boli suspină.


Eu am zis: Doamne, mereu

Tu mă miluieşte;

Vindecă sufletul meu

Care mult greşeşte.


Vrăjmaşii mei îşi doresc

Numele să-mi piară.

Înspre moarte mă zoresc,

Dacă zac în boală.


Când mă văd, minciuni grăiesc

Şi îşi strâng păcate;

Împotriva mea vuiesc

Gânduri necurate.


Îşi spun că n-am să mă scol

Din durerea bolii;

Şi şoptind, îmi dau ocol,

Chemând ceasul morţii.


Chiar acel care-mi părea

Omul de nădejde,

Ce-a mâncat din pâinea mea,

Răul mi-l doreşte...


Doamne, miluieşte-mă,

Să ştiu că mă ierţi,

De boli izbăveşte-mă,

Pe vrăjmaş să-l cerţi.


Nu se bucură prea mult

Vrăjmaşul de mine;

Tu mă sprijini, îmi eşti Scut,

Pentru c-am vrut bine.


Domnul lui Israel e

Binecuvântat,

De acum până-n vecie,

Că m-a ajutat!

 



Psalmul  41


Precum cerbul, spre izvor,

Aleargă nerăbdător,

Tot de dorul apelor,

Aşa şi sufletul meu

E-însetat de Dumnezeu:

Când voi sta în faţă-I, eu?


Doar cu lacrimi mă hrănesc,

Zi şi noapte tot tânjesc,

Pentru că sunt întrebat:

Domnul Tău S-a arătat?


Dar nu uit, îmi amintesc

Că spre Domnul eu păşesc.

Sufletul îmi liniştesc.

Merg spre casa Domnului,

În mulţime Îi cânt Lui,

Sărbătoarea laudei.


Suflete, ce stai mâhnit,

Tulburat şi necăjit?

Ai nădejde-n Dumnezeu,

Că-L voi lăuda şi eu!


Sufletul meu are dor

De Domnul Mântuitor;

Tot mereu îmi amintesc

De Domnul, căci Îl doresc.


Relele ce mi se-abat,

Ca dintr-o cascadă cad

Şi-mi sfredelesc inima,

Ca să o cunosc pe ea.


Ziua, mila mă-înconjoară,

Noaptea-Îi cânt iar şi iară;

Iată rugăciunea mea:

Domnul meu, nu mă uita!


De ce umblu eu mâhnit,

Cu sufletul răscolit,

De vrăjmaşi prea necăjit?

Ocărât de-asupritori,

Întrebând de multe ori:

Doamne, de ce nu Te scoli?


Suflete, ce stai mâhnit,

Tulburat şi necăjit?

Ai nădejde-n Dumnezeu,

Că-L voi lăuda şi eu.


Sufletul meu are dor

De Domnul Mântuitor!

 

Pentru a lectura Psalmul următor, dați click aici.

 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova
 

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article