Maica Domnului. Langa Cruce. Adormirea
Maica Domnului lângă Cruce
Pe lângă Crucea de brad
Maica Sfântă s-a plecat;
Plânge după Fiul său,
Ce n-a făcut niciun rău.
Înger din cer a venit
Şi i-a dat gând liniştit:
- Lasă, Maică, nu mai plânge,
Învierea-i după Cruce.
Atunci, Maica-nlăcrimată
S-a rugat din nou, îndată:
- Doamne, să Te văd mereu
Înviat, o, Fiul meu.
Sabie-a trecut prin mine
Când Te-au răstignit pe Tine.
Iar acum mi-ai dat mulţi fii:
Pe-ai Bisericii copii.
La coborârea de pe Cruce
În mândrul Ierusalim,
Jeluim, ne jeluim,
Că Domnul cel Răstignit
De-îngropare-i pregătit.
Maica Lui cea Sfântă plânge,
Lacrima pe Fiu îi curge;
Iar din lacrimi răsar flori,
Maci frumoşi, roşii bujori.
Domnul doarme liniştit
În mormântul dăruit,
De flori roşii pardosit
Şi de Maică îngrijit.
Florile nu tac, vorbesc,
Către Maică lin grăiesc:
- Nu va sta mult în mormânt
Fiul tău, Domnul cel Sfânt.
Nu poate să stea în moarte
Cel ce dă viaţă la toate.
Iar peste încă trei zile
Noi vom fi albe zambile,
Să vestim de bucurie
Credincioşilor şi ţie!
La adormirea Maicii Domnului
Purtaţi prin cer de îngeri,
Apostolii-au venit,
Aduşi din multe locuri;
Doar Toma a lipsit ...
Măicuţa cea mai blândă
La Domnul s-a mutat,
Văzduhul se inundă
De îngeresc cântat.
Cea mai frumoasă floare
S-a dus acum în Rai
Şi-acolo, ea răsare
Pe-al fericirii plai.
Măicuţa nu ne uită,
Ea însăşi ne-a promis
Că ruga ne-o ascultă
De sus, din Paradis.
Maica Domnului la Muntele Athos
S-a temut zeul din munte
De şuviţele cărunte
Ale Maicii lui Hristos
Cu chipul cel luminos.
Fecioara venea pe mare
De la mare depărtare.
Fără arme, fără luptă,
Doar cu inima înfrântă.
Zeul Apolo nu poate
S-o primească în cetate.
De-aceea s-a prăbuşit,
Cu tot templul lui zidit.
Oamenii au înţeles
Că Fecioara i-a ales
Ca fii ai Bisericii.
S-au închinat Precistei,
Şi-n loc de templu păgân,
Ruinele nu rămân.
Pentru Dumnezeu, palat,
Mănăstiri s-au ridicat.
Până astăzi s-au păstrat,
În muntele luminat.
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova