Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Blog Mirela Șova

Roman - Prietenul lui Matei - Capitolul III

pt roman-copie-1Capitolul  III

   


 

- Ce-o fi cu Matei? De la o vreme, pare trist. Nici n-a venit la întâlnirea de săptămâna asta, la „clubul cu poante". Să fie oare îndrăgostit? îl întrebă Victor pe Marcel.

Acasă la Doru, în fiecare vineri după-masă, se adunau „prietenii glumeţi", să-şi împrospăteze sacul cu poante. Matei, Victor, Marcel, Doru. Mai veneau şi câteva fete: Diana, Sorina, Alexandra. Silvia încercase să se infiltreze în acest cerc, fără succes.

- Când vei şti mai mult de trei bancuri super-noi şi le vei spune aşa încât să ne prăpădim de râs, mai vorbim. Nu primim doar ascultători pasivi, îi spusese Doru.

Silvia nu comentase; roşise, după obicei, şi le întorsese spatele. Când va avea ea curajul să spună trei bancuri?! Alexandra nu era aşa timidă. Din contră, hohotele ei de râs răsunau în fiecare pauză pe holul liceului. Parcă era o actriţă când vorbea, iar când asculta, tot era incitantă...

Într-o vineri din luna mai, pe când Matei trebuia să fie dus la „clubul poantelor", Silvia îl văzu la două bănci de ea, în Cişmigiu. Îl recunoscu imediat. Îi ştia orice gest, ba chiar şi hainele cu care obişnuia să se îmbrace.

„- Ce s-o fi întâmplat? Cum de nu e la Doru?... Ah, aşteaptă pe cineva, la întâlnire. Mai mult ca sigur...", se întristă fata. Ea venea adesea în Cişmigiu, singură sau cu vreo prietenă. Locuia în apropiere.

   Silvia îl urmări o vreme pe Matei, dornică să vadă cu cine se întâlneşte. Nu apărea nimeni. Atrasă de lătrăturile unor câini, ea îşi mută privirea de la Matei în partea opusă, pentru câteva secunde. Deodată, simţi o mână care o cuprindea de umeri. Silvia tresări puternic, de două ori: o dată, pentru că nu se aşteptase la asta; a doua oară, pentru că lângă ea stătea Matei, „frumosul ei" Matei.

- Ce faci aici, singură? Aştepţi pe cineva? o întrebă acesta, poate chiar uşor gelos.

- Nuuu, îngăimă ea. Aici vin de obicei, când am puţin timp liber. Te văzusem pe bancă, dar...

- Ai crezut că aştept eu pe cineva?! se dumiri Matei, râzând.

- Cam aşa ceva, mai ales că nu te-ai dus la club. Azi e vineri!

- Am uitat de club, râse iar Matei. Şi, cum am mobilul închis, probabil că băieţii m-au sunat în zadar... Dar nici nu aveam azi poftă de bancuri. Îţi aminteşti mesajul acela ciudat, primit de la „Prietenul", acum ceva timp? Ştii, în ziua aceea în care ne-am uitat la film. Am primit altul de la el, aseară. De data asta, nu lansasem vreo întrebare. Mi-a spus... dar de ce-ţi spun tocmai ţie toate astea?

- Pentru că eu ştiu despre ce e vorba, nu? abia rosti Silvia.

- Da... Mi-a spus aşa: „Fii mai atent cu cei dragi. Vor avea mare nevoie de tine."

- Dar de unde putea şti...?? Cine poate fi acest „Prieten"? fu intrigată Silvia. N-am mai auzit de aşa ceva. Poate vreun cunoscut de-al tău îţi joacă o farsă. Mai mult ca sigur. Asta trebuie să fie.

- Poate, dar nu are sens. M-am gândit şi eu la asta. Dar mă putea păcăli în alt fel: să-mi dea o falsă întâlnire... De altfel, totul a început pe 1 aprilie... Nu ştiu ce să zic. Dar tu, ce mai faci? Ce planuri ai, pentru vacanţă? Eşti în regulă cu şcoala? Dar cu eseul la Religie?

- Prea multe întrebări. În primul rând, în fiecare vară merg la bunici, în Moldova. Şi în vreo tabără. Cu şcoala, e O.K. Cu eseul de Religie, l-am predat deja.

- Da? Pe ce temă l-ai făcut? fu curios Matei.

- Nu-ţi spun. O să mă înţelegi greşit. Văzându-i privirea contrariată, Silvia adăugă: „Poziţia lui Ponţiu Pilat în procesul Mântuitorului".

- N-am de ce să te înţeleg greşit. Probabil că ţi s-a trezit interesul atunci, la film.

- Da, şi mai e ceva. Ţine de dorinţa mea de a mă face judecător.

- N-am ştiut că asta îţi doreşti, fu încântat Matei.

- Dar tu, ce vei fi? Ce vei face? întrebă Silvia, la rândul ei.

- Probabil ceva legat de informatică, dar nu ştiu sigur. Mă gândesc mult la asta. Nu mi-am dat seama. Dar eşti incredibilă, Silvia! schimbă el registrul, brusc. N-am vorbit cu nimeni atâtea lucruri serioase într-o zi. Nici măcar cu mama! Aş vrea ca nici tu să nu mă înţelegi greşit.

- Stai liniştit, te înţeleg foarte bine, zise încurcată Silvia. Ea ştia că Matei nu e îndrăgostit de ea. Poate că nu va fi niciodată. Dar de două luni el nu se reîmpăcase cu Alexandra. „Actriţa" nu voise.

  


Pentru pagina de linkuri spre celelalte capitole de roman, click aici.


     

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Retour à l'accueil

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article