Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Intru inceput de post!

Întru început de post!




 Trăind în societate printre persoane obişnuite cu autojustificări permanente, poate că uneori nu ne este uşor să facem metania inimii, umilindu-ne în faţa scaunului Prea Sfintei Treimi, pentru păcatele şi neputinţele noastre, mari şi mici.
    
De aceea, scrierile Sfinţilor Părinţi ne pot folosi tocmai prin deschiderea lor în duh de pocăinţă, spre Dumnezeu, contrar duhului zis liber-cugetător al lumii..., în spatele căruia se cască prăpastia tuturor păcatelor. Iar momentul cel mai potrivit al lecturării lor este atunci când ne disciplinăm trupul cu postirea de bucate de frupt, înălţându-ne astfel sufletul spre Cel Ce Este, cu lacrima recunoaşterii micimii noastre duhovniceşti tăinuită în gândul smerit.
    
Sfântul Ioan Gură de Aur, marele predicator din secolul IV după Hristos, ne păstoreşte şi azi, prin cuvintele Sfinţiei Sale, atât de pătrunzătoare:
    
„Când îţi cercetezi păcatele tale, să nu fie nimeni de faţă, să nu te tulbure nimeni! După cum judecătorii când dau sentinţa stau după o perdea, tot aşa şi tu, în loc de perdea, caută timp şi loc liniştit. Când te scoli de la masă după ce ai cinat şi te duci să te culci, judecă-ţi faptele tale. Acesta-i timpul cel mai potrivit. Iar loc este patul şi camera de culcare. Aceasta a poruncit-o şi profetul, când a spus: Căiţi-vă de cele ce aţi grăit în inimile voastre în aşternuturile voastre! (Psalm 4, 4) Pedepseşte-ţi cumplit sufletul pentru mici păcate, ca să nu săvârşeşti păcate mari. Dacă faci lucrul acesta în fiecare zi, vei sta cu îndrăznire în faţa acelui înfricoşător scaun de judecată. Aşa a ajuns Pavel curat. Pentru aceea şi spunea: „Dacă ne-am judeca pe noi înşine, n-am mai fi judecaţi" (I Corinteni 11, 31) (...)

     Nu laşi să-ţi intre un pic de praf în ochi, dar nici nu te uiţi că în suflet intră atâtea şi târăşte după el povara unor atât de mari păcate! Când vom mai putea scoate din sufletul nostru această murdărie pe care o depunem în fiecare zi? Când vom tăia spinii? Când vom semăna seminţele cele bune? (...)
     Gândindu-ne, dar, la toate acestea, să fugim de păcat şi să îmbrăţişăm virtutea, ca să avem parte şi de bunătăţile cele de aici, şi de cele viitoare, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi puterea în vecii vecilor. Amin." (Omilii la Matei)

    
Asemeni Sfinţiei Sale, ceilalţi Sfinţi Părinţi mijlocesc pentru noi atât prin rugăciuni, cât şi prin sfaturile care ni s-au păstrat în cuvinte ce, slavă Domnului, s-au tipărit şi au străbătut veacurile până la noi! Celor ce au părerea că Sfinţii Părinţi sunt prea aspri şi anevoie de urmat de către credincioşii de astăzi, le amintim un singur lucru: asprimea lor e numai faţă de păcat, atunci când ne pun sub ochi pricinile ce duc la acesta, dar câtă mângâiere primim, atunci când învăţăm de la dânşii căile de redobândire a harului, fuga de deznădejde şi toate celelalte bunătăţi!
    
Slavă lui Dumnezeu întru Sfinţii Săi!


    

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article